The Voice la Bucureşti

Bobby McFerrin, 30 ianuarie 2010, la Sala Palatului. Biletele, 80-250 lei.

O ţară tristă, plină de umori

Duminică avem o şansă de a ne influenţa viitorul, dacă ne pasă. Dacă nu, putem zace încă o zi la tembelizor cu berea în mână, înjurând împrăştiat pe toată lumea că nu se face nimic. Deci, presupunând că avem cap pentru altceva decât ca să nu ne plouă în gât, e de aşteptat că vom vota. Să vedem oferta. Cel mai comod e să zicem că toţi sunt la fel şi nu merită să fie preşedintele României. Parţial aşa e, nu prea merită, dar nu toţi sunt chiar la fel, iar o opţiune e necesară şi într-un fel obligatorie, pentru că lipsa noastră de la urne dă greutate mai mare pseudo-opţiunii celor cumpăraţi, prostiţi sau îndoctrinaţi.

Ei sunt încă printre noi

Un documentar excepţional, aici.

Georgia On My Mind

Luăm ce refuză polonezii. România, una din cele opt ţări europene producătoare de vaccin contra noii gripe, va cumpăra un milion de doze de la firma multinaţională GlaxoSmithKline. Polonia a refuzat, motivând că vaccinul e insuficient testat, iar Băsescu s-a opus importului, zicând că produsul românesc e suficient şi de zece ori mai ieftin (poate asta e problema). A ajuns o ofuscare a secretarului de stat Adrian Streinu-Cercel, marele virusolog susţinător al importurilor de vaccinuri, pentru ca Guvernul să mai arunce o lopată din banii noştri în cuptorul înfometat de criză al unui concern farmaceutic. Între timp s-a propus şi scumpirea medicamentelor cu 40 %.

Liber(al)-cugetătorii

În loc să vorbim despre ceva frumos şi util, toţi suntem înnebuniţi de politică. Flecăreala plină de ură şi diversiunile de doi lei sunt ca o maşină a timpului care ne întoarce în istericii ani 1990, deşi ne credeam euro-atlantici şi trecuţi de cele două decenii de purgatoriu brucanian. S-a oficializat campania electorală pentru prezidenţiale, da’ vorba e: eu cu cine votez? Oferta e la fel de turmentată ca noi, căci fiecare popor are conducătorii pe care-i merită şi pe care-i suportă. Prima opţiune, care de câţiva ani câştigă teren fiindcă e în ton cu delăsarea noastră tipică, e să nu mergem la vot. De ce să ne deplasăm burţile la secţia de votare, că doar toţi sunt la fel şi nu le pasă de noi?

Un alt fel de Halloween

Singura utilitate a pseudo-sărbătorii Halloween e miştocăreala la care e supusă anual de Lauren Graham şi Craig Ferguson, doi dintre cei mai buni entertaineri contemporani:

Promisiuni electorale

Apropo, dacă tot e campanie electorală iar:

Din “Pootie Tang”, o comedie excepţională

P. S. – Sine yo putty on the runny kine!

Leslie Nielsen

Dacă aţi văzut astea, aţi vazut tot filmul:

Victor Borge