Archive for the ‘Cronici muzicale’ Category

Flauto Dolce la zece ani


Guest post:
Virgil Mihaiu
LITERNET.RO, noiembrie 2010

Grupul Flauto Dolce a sărbătorit recent un deceniu de la înfiinţare printr-un cuprinzător recital, programat în ambianţa spiritualizată a Bisericii Evanghelic-Lutherane din Cluj (situată vizavi de Muzeul Farmaciei, legat de numele Mauksch; acesta se află înscris cu litere aurite printre ctitorii numitului aşezământ eclesiastic). De-a lungul a zece ani, iniţiatorul şi sufletul formaţiei, Zoltán Majó, a reuşit să materializeze un ambiţios proiect: interpretarea unor lucrări din bogata istorie a muzicii în aranjamente menite a valoriza instrumentele din categoria flautului drept (flauto dolce, Blockflöte, recorder, flûte à bec). Acestea erau mult uzitate în epocile Renaşterii, Barocului şi Rococoului, însă în timpurile noastre tot mai asurzitoare timbrurile lor sunt rar ascultate. În fond, putem vorbi aici şi de un fel de acţiune de salvgardare a unor specii instrumentale pe cale de dispariţie. Pe de altă parte, acelaşi excelent muzician manifestă o remarcabilă deschidere spre orizonturile stilistice noi, mergând până la jazz şi avangardă. În plus, dl. Majó ştie să-şi cucerească auditorii prin şarm personal, simţ al humorului şi promovarea unui ecumenism sui generis între interpreţi şi ascultători de varii gusturi şi orientări. Citește în continuare

Anunțuri

După 90 de ani – Simfonia a III-a de Enescu


Se foloseşte cu atâta lejeritate expresia „concert eveniment”, încât pentru seara de joi ar trebui inventat un alt termen, care să sugereze ceva din importanţa acestui concert vocal-simfonic al Filarmonicii orădene. Nu de dragul unor laude fără substanţă şi rost, mai ales că nu foarte multe concerte orădene arată cu adevărat emoţie, seriozitate şi cunoaşterea stilului compoziţiilor respective, dar realizările certe, acelea câte sunt, merită apreciate. Nu e puţin, mai ales pentru un oraş de provincie ca Oradea, un concert cu Simfonia a III-a în Do major (1916-1918, revizuită în 1921) de George Enescu (1881-1955). A fost prima interpretare la Oradea a acestei lucrări monumentale şi complexe, cea mai grandioasă compoziţie simfonică românească şi una dintre marile simfonii ale repertoriului universal.

„Arta fugii” de Bach sau de Bergel?


(„Idei în dialog” nr. 12, dec. 2007)

Interviul din „Idei în dialog” nr. 9 (sept. 2007) cu maestrul Cristian Mandeal, reputatul interpret brucknerian şi enescian, perpetuează unele legende despre „Arta fugii” de Bach, infirmate de cercetarea muzicologică din deceniile recente. Dacă pe vremea lui Ceauşescu „nu exista informaţie” (deşi maestrul Mandeal cam exagerează spunând că „nu existau canale culturale”), acum informaţia circulă incomparabil mai uşor.
Realizând orchestrarea „Artei fugii”, Erich Bergel i-a încredinţat-o lui Mandeal pentru Filarmonica din Bucureşti, conştient fiind că în Germania demersul său nu ar trezi ecou din cauza „strâmbăturilor din nas ale atoateştiutorilor”. Maestrul Mandeal consideră încă şi dânsul că „Arta fugii” e „o lucrare didactică”, „gândită în abstract” şi „scrisă pentru sine”, necesitând orchestraţie ca să nu rămână „o creaţie de muzeu”, deşi acceptă ipotetic orga pentru o interpretare mulţumitoare. Idiosincraziile faţă de curentul de interpretare fidelă stilistic a muzicii vechi, dezvoltat în lume din anii 60 şi bazat pe cercetări muzicologice serioase, sunt cvasi-generale în viaţa muzicală românească şi ar merita o abordare separată. Pe scurt, dacă „pe vremea lui Bach se cânta altcumva”, de ce să considerăm această manieră „muzică de muzeu”? De ce „e necesar să folosim actualele instrumente” şi moduri de a cânta la ele şi să ne închipuim că Bach le-ar fi folosit dacă le-ar fi avut la dispoziţie? Ori desfiinţăm muzeele, refacem picturile Renaşterii după gustul nostru şi actualizăm modul de a cânta inclusiv la Bruckner sau Enescu (de ce doar la Bach şi Beethoven?), ori redăm toate aceste lucrări aşa cum le-au conceput autorii lor. Citește în continuare

Deschidere festivă de stagiune


Filarmonica de Stat din Oradea şi-a aniversat cei 60 de ani de existenţă odată cu concertul inaugural al noii stagiuni simfonice, desfăşurat joi seara în sala Enescu-Bartók. Programul a constat dintr-o singură lucrare monumentală, una dintre capodoperele reprezentative pentru geniul omenesc: Simfonia a IX-a în re minor op. 125 (1824) de Ludwig van Beethoven (1770 – 1827). La pupitrul dirijoral s-a aflat Romeo Rîmbu, iar alături de orchestra simfonică şi-au dat concursul Corul Filarmonicii, pregătit de Lászlóffy Zsolt, precum şi un cvartet solistic format din soprana Borsos Edith, mezzo-soprana Maria Pop, tenorul Szilágyi Zsolt şi baritonul Cristian Hodrea. Citește în continuare

Bicentenar Mendelssohn


Mendelssohn 

Finalul stagiunii simfonice orădene 2008-2009 a fost marcat joi seara printr-un concert dedicat în întregime creaţiei lui Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809 – 1847), unul dintre marii compozitori aniversaţi sau comemoraţi pe plan mondial pe parcursul acestui an. Programul, derulat sub bagheta dirijorului Romeo Rîmbu, a cuprins Concertul în mi minor pentru vioară şi orchestră op. 64 (1844) şi Simfonia a II-a în Si bemol major „Cântare de laudă” op. 52 (1840). Şi-au dat concursul corul Filarmonicii pregătit de Lászlóffy Zsolt, reputatul violonist Florin Croitoru, sopranele Borsos Edith şi Maria Pop şi tenorul Szilágyi Zsolt, un veteran al repertoriului vocal-simfonic.

 A fost singura manifestare dedicată la Oradea în cursul acestei stagiuni marilor compozitori sărbătoriţi în lume în 2009 (Handel, Haydn, Mendelssohn şi Purcell), Citește în continuare

Cherubini


Concertul de joi seara al corului şi orchestrei simfonice ale Filarmonicii de Stat din Oradea, desfăşurat în sala Enescu-Bartók, a prezentat două lucrări foarte diferite prin gradul de răspândire şi cunoaştere de către public. Sub bagheta tânărului dirijor Cristian Sandu au fost interpretate Concertul nr. 1 în re minor pentru pian şi orchestră op. 15 de Johannes Brahms (1833 – 1897), având-o ca solistă pe apreciata pianistă Dana Borşan, şi Requiem-ul în do minor de Luigi Cherubini (1760 – 1842). Corul Filarmonicii a fost pregătiti de Lászlóffy Zsolt. Citește în continuare

„Anotimpuri” cuminţi


Concertul corului şi orchestrei Filarmonicii de Stat din Oradea, desfăşurat joi în sala Enescu-Bartók sub bagheta lui Florentin Mihăiescu, a avut în program oratoriul „Anotimpurile” de Joseph Haydn. Lucrarea e ultima compoziţie de anvergură a marelui clasic şi continuă tradiţia şi uneori procedeele din cele câteva oratorii laice şi pastorale ale lui Handel. Citește în continuare