Archive for the ‘Parerea mea’ Category

Bisturiul


„Stimaţi colegi, putem începe operaţia?” „Desigur, dom’ profesor!” „Domnu’ doctor, pacientul e pregătit?” „Da, dom’ profesor.” Pacientul: „Vă aud încă, domnu’ doctor…” „Trage-i o bâtă, să facem economie de anestezic. Stai, pe ăsta nu l-am mai operat o dată?” „Ba da, dom’ profesor, dar mai vrea.” „A… contribuit?” „Vai, vi l-am fi pus pe masă dacă nu contribuia?” „Bine. Dacă lui îi place… Să începem. Ce trebuie să-i mai facem?” „Dom’ profesor, ăsta e ăla cu coloana de acum şase ani. Îl tot durea operaţia şi s-a aflat că are un bisturiu acolo.” „Cum? Extraordinar! Nu se poate! Ce nesimţit! Asta ştiu toţi, numai să fure.”
Pacientul: „Vă aud, dom’ profesor…” „Trage-i, dom’le, un anestezic în cap, că mă deranjează din operaţie. Stai! Dă-mi radiografiile. Extraordinar! Ăsta-i bisturiul meu cu monogramă! Şi cât l-am căutat! Dă-mi bisturiul înapoi, hoţule! Câtă neobrăzare, ne sacrificăm pentru ei cei mai frumoşi ani în facultate şi prin spitale şi ei ne fură. Dă, bă, bisturiul, cu ce vrei să te operez, cu…?” Pacientul: „Cum să vi-l dau? De-asta e nevoie de operaţie! Nu vă potoliţi nici acum, când procesul de malpraxis pentru despăgubiri de 400.000 de euro e pe rol? Port corset, nu-s apt de muncă şi la 54 de ani supravieţuiesc dintr-o pensie de handicapat!” „Domnu’ doctor, ce-a făcut CFR-ul aseară?” „1-1, dom’ profesor.” „Eh… Ce se tot aude, mai vorbeşte ăsta?”
„Zicea de un proces de malpraxis.” „Ce-i aia? Ce-a zis Colegiul Medicilor?” „Că nu e de vină chirurgul, iar fragmentul a fost descoperit la distanţă de orice structură vitală sau nervoasă şi local nu prezintă aspect inflamator.” „Normal. Şi vrea despăgubiri! Ia deschide-l, să nu se mai plângă!” Pacientul: „Mă duc la Haga, o să cer despăgubiri un milion de euro de la statul român!” „Du-te! Poţi să-ţi plăteşti de-acuma despăgubirea.” Pacientul: „Cum adică?” Asistenta: „Sunteţi plătitor de CAS şi impozite?” Pacientul: „Din păcate.” „Puteţi achita la ghişeul alăturat partea din despăgubire care vă revine.”
Profesorul: „La treabă, stimaţi colegi. Deschide-l!” „Gata, poftiţi bisturiul, dom’ profesor.” Se aude o manea. „A, ce chestie, uite şi telefonul meu vechi! Ce mai doriţi de pe-aici?” „Ajunge. Închide-l. Stai! A contribuit pentru închidere?” „Alo, băi domnu’, simte-te, că te lăsăm aşa!” Pacientul: „Poftiţi cheile de la un Maserati, să aveţi cu ce să ajungeţi la noua vilă.” „Aşa da! Vezi că te simţi deja mai bine?”
Anunțuri

Foaie verde etnobotanică


Guvernul a interzis ceea ce mulţi imbecili, inclusiv de la ştiri, denumesc drept „plantele etnobotanice”. „Plante botanice” sună ca din gura unor animale zoologice. În fine, nu e prima şi nici ultima dovadă de agramatism, incultură şi neprofesionalism a presarilor care se imită unii pe alţii papagaliceşte.
Motivaţia interzicerii „magazinelor de vise” unde se vindeau aceste amestecuri bizare, cu denumiri vagi, a fost numărul tot mai mare de intoxicaţii, unele mortale. Atunci alcoolul de ce nu e interzis? Aceste substanţe fuseseră interzise încă de anul trecut în multe ţări din UE (Finlanda, Franţa, Germania, Marea Britanie, Polonia, Suedia etc.). Bineînţeles, nici o blondă de la ştiri nu ne-a spus că aceste „plante botanice” nu sunt deloc plante exotice de-ale şamanilor amerindieni, africani, siberieni sau de pe alte coclauri „etno”, ci droguri canabinoide sintetice.
De exemplu, conform Centrului European pentru Monitorizarea Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri, produsul „Spice” conţine canabinoidele sintetice codificate drept JWC-018, HU-210 şi CP-47,497, mult mai puternice decât THC, componenta halucinogenă din cannabis. Atunci de ce le-au interzis abia acum? Nu s-au prins ce e cu substanţele astea mulţimile de agenţi secreţi (numai SRI are 12.000, cât avea Securitatea), singurii cu salariile mărite pe timp de criză? E greu de căutat în legislaţia europeană sau pe „Goagăl”? Dar să nu fim răi imaginându-ne că traficul de droguri e în toată lumea o sursă de bani pentru operaţiuni secrete, de-aia e aşa de greu de eradicat, vai, vai.
Ordonanţa de Urgenţă din 10 februarie enumeră substanţele sintetice respective. Le-au identificat prin analize sau le-au copiat din legislaţia altor ţări? De ce abia acum? Şi ce plante au interzis? Vor să interzică şi alte „plante botanice”, de exemplu cele medicinale (ca să fim dependenţi de marea afacere a medicamentelor de sinteză) sau legumele nemodificate genetic ale micilor producători (apropo de Codex Alimentarius, un set de norme internaţionale impuse statelor şi recent adoptat pe şest în România)?
Un sfat pentru ocrotitorii noştri cu forţa: interziceţi totul, fiindcă orice poate fi nociv dacă e înghiţit peste o anumită doză.

În voia soartei destinului


„Stimate d-le Vanghelie, vă mulţumesc că aţi avut amabilitatea să vă rupeţi o parte din timpul dv. preţios acordându-mi acest interviu.” „Deci… da. Care-i problema?” „Întotdeauna am fost intrigat de eticheta care vi se aplică, ştiţi dv. …” „Deci… nu. Ce, că sunt aşa, mai de etnie romă?” „Nu, nu asta e relevant, de altfel mai nou vă daţi şi evreu, ca să fiţi mai cool.” „Mai repede, vă rog, eu sunt un om ocupat, nu ca dv., eu sunt primar de sector şi preşedintele filialei capitale a celui mai mare partid care este de opoziţie.” Citește în continuare

Avatar pe Pământ


Ce este „Avatar”: o nouă superproducţie plină de clişee mascate de efecte speciale? Pocahontas în spaţiu, cum zice regizorul James Cameron? Da, dacă-l vedem de pe partea asta a ecranului. De pe partea cealaltă, e o parabolă SF despre trecutul şi viitorul omenirii, dar rolurile sunt inversate. Ştiţi povestea: oamenii invadează planeta Pandora pentru un minereu, intrând în conflict cu albaştrii Na’vi, ce trăiesc în armonie şi interconectaţi prin conştiinţă cu natura şi unii cu alţii. Unii oameni îşi creează corpuri de Na’vi („avatari”) pentru a se infiltra cu scopuri manipulatorii, un infiltrat se îndrăgosteşte de o Na’vi, trece de partea lor, bătălie etc.

Brânza-i pe bani


O ştire aproape neobservată, nefiind cu sex, fotbal sau crime: preşedintele Comisiei pentru Sănătate a Consiliului Europei a obţinut, cu unanimitatea membrilor Comisiei, lansarea unei anchete asupra implicării marilor firme farmaceutice în isteria cu gripa nouă şi vaccinurile aferente, ghidată şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Omul se numeşte Wolfgang Wodarg şi nu e un nebun obsedat de teoria conspiraţiei, ci un neamţ (deci e serios, ca Johannis), medic şi epidemiolog (ca şi Streinu-Cercel, virusologul neamului, deci are şi el dreptul la opinie).

Bogaţilor le place să omoare


Să lăsăm glazura de ştaif şi vorbe goale cu care îşi justifică viciile plictisiţii plini de bani: împuşcarea a vreo 160 de mistreţi adunaţi de gonaci într-un ţarc de la Balc e un măcel fără rost. Nu e vânătoare, fiindcă mistreţii respectivi sunt crescuţi pentru asta. Nu e sport, fiindcă nu e fairplay, animalului nu i se dă nici o şansă.
Bogătaşilor le place şi să se prezinte ca filantropi, media neuitând să popularizeze nenumăratele lor acte caritabile, de pe urma cărora sunt atâta belşug şi fericire în lume. Dar cum poţi iubi oamenii, în timp ce măcelăreşti animale? Şi acum ni se spune că pretinşii vânători din „lumea bună” (deci noi, ceilalţi, suntem lumea rea?) iau doar trofeele mistreţilor, donând carnea la cămine de bătrâni şi de copii. Parcă anul trecut au fost aşa de prompţi, încât carnea s-a stricat, cică. Dar trebuie să le fim profund recunoscători.

Opti şi Pesi


Au fost odată ca niciodată (şi mai sunt şi acum) doi fraţi gemeni, Opti şi Pesi. Îi ştiţi, sunt celebri încă din copilărie, de la faza cu cadourile de Crăciun. Tatăl lor a întârziat cu cumpărăturile şi n-a mai apucat să ia decât un trenuleţ pentru Pesi, cu călători, naşi cu „caşchetă”, şine, tuneluri, macazuri, semnale, pomi etc. A doua zi dimineaţa, la brad, Pesi a mormăit cu sictirul care-l caracteriza deja: „Băi, să-mi bag, încă un trenuleţ… Da’ ţie ce ţi-a adus Moş Crăciun, Opti?” La care frate-său a răspuns entuziast: „Bă, mi-a luat tata un cal alb extraordinar, un pur-sânge arab cu rotiţe cauciucate şi şa din piele de crocodil, da’ nu ştiu încă unde l-a ascuns!” Citește în continuare