La vita e bella


(o poveste din e-mail:)

Un indian american era împreună cu un prieten al său în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau. Dintr-o dată, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.

– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.

– Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.

– Asta-i nebunie! a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenție un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi frunze, și a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!

– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.

– Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!

– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, cei doi au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuți erau ai lor.
– Înțelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, urechea (care este o prelungire a creierului nostru) se formatează pe tot ce este urât şi rău. Ni se impregnează FRICA. Devenim neputincioși, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) şi nu ştim de ce, când şi cum. Uite aşa:  ascultând aşa-zisele informații, care de fapt sunt „praf în urechile” fraierilor. După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere in nimeni, etc.
Între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
Viaţa e frumoasă şi merită trăită! Hrănește-ţi sufletul ascultând tot ce te unge pe suflet, nu ce te rănește! Dumnezeu ne-a dat sufletul ca să îl hrănim, să îl curățăm, să avem grijă de el.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: