Cluj Baroc


Primesc de la flautistul Majó Zoltán, conducătorul ansamblului baroc Transilvania din Cluj, programul excelentului festival de muzică veche ce începe săptămâna viitoare. De remarcat, printre altele, participarea ansamblului francez La Fenice, condus de cornetistul Jean Tubéry!

Iată programul:

CLUJ BAROC

29 septembrie, 19h30, Biserica evanghelicã (b-dul 21 Decembrie 1989 colţ cu str. Ferdinand)
Concert : Ansamblul Baroc Transilvania şi Fior di Suono

Ansamblul Baroc „Transylvania” (Zoltán Majó- flaut drept, Ciprian Campean- violoncel, Erich Türk- clavecin)
Fior di suono (Mihaela Maxim- sopranã, Melinda Béres, Rãsvan Dumitru- viori, Ciprian Câmpean- violoncel, Erich Türk- clavecin)
Ansamblul Baroc „Transylvania”, înfiinţat în 1995, se dedică muzicii baroce, cu precădere celei autohtone. Foloseşte copii ale unor instrumente istorice, încercând apropierea de o manieră de interpretare autentică. Ansamblul de muzică veche Fior di suono a fost înfiinţat în 2009 de cinci muzicieni clujeni, împătimiţi ai muzicii vechi şi ai interpretării autentice. Aceştia activează adesea şi în alte formaţii de profil (Ansamblul Baroc Transylvania, La Follia, Flauto dolce, Trio Affettuoso, etc.). Fior di suono a concertat în cadrul stagiunii filarmonicii clujene, la Diletto Musicale Prejmer, Festivalul de Muzicã Academicã Sighişoara, etc.
Program
Georg Philipp Telemann (1681-1762): Quartet en la mineur pour flute, 2 violons et basse continue, TWV 43:a3 (Paris, 1738) Adagio-Allegro-Adagio-Vivace
Anne Danican Philidor (1681-1728): Sonates pour flûte droite et basse continue en re mineur (Paris, 1712) Lentement-Fugue-Courante-Gracieusement-Fugue
Dietrich Buxtehude (1637-1707): Arie „Herr, wenn ich nur dich hab” BuxWV 38
Antonio Vivaldi (1678-1741): Concerto sol mineur pour flute droite, violon et basse continue, RV 103 (Veneţia, 1716) Allegro ma cantabile-Largo-Allegro non molto
Georg Philipp Telemann (1681-1762): Cantate pour soprano, flûte droite et basse continue. „Lauter Wonne, lauter Freude” TWV 1:1040 (Hamburg, 1726)
Pause / Pauză
François Couperin (1668-1733): Sonate Le Parnasse ou L’Apothéose de Corelli pour deux violons et basse continue (1724)
Georg Friedrich Haendel (1685-1759): Cantate italienne Tu fedel? Tu costante? HWV 171 (Roma, 1707)
30 septembre, 19h30/ Biserica Unitariană (b-dul 21 decembrie 1989 nr.9)
Concert : La Fenice (France).

Pasărea phoenix – în italiană la fenice –  este la origine o pasăre mitică care, după ce trăieşte timp de câteva secole, îşi găseşte moartea în foc, numai pentru a renaşte din propria cenuşă. Simbol al diseminării muzicii italiene în Europa barocă, la Fenice a fost şi numele unei opere de Giovanni Martino Cesare, cornetist şi compozitor, care s-a expatriat dincolo de Alpi la începutul secolului XVII. Este astăzi numele împrumutat de un grup de muzicieni reuniţi în 1990 de cornetistul Jean Tubéry, animaţi de dorinţa de a împărtăşi pasiunea lor pentru fastuoasa muzică veneţiană de epocă, revelând în acelaşi timp extraordinara sa vitalitate. Repertoriul ansamblului cuprinde întreaga Europă şi se întinde pe mai mult de două secole de muzică. Instrumentul cornet à bouquin a fost adoptat în mod curent încă de la începutul secolului XVI de Josquin des Prez şi contemporanii săi şi până la J. S. Bach, care îl utilizează în mai multe cantate. „În
ceea ce priveşte sunetul pe care îl oferă,” ne spune părintele Mersenne în a sa „Harmonie Universelle” (Paris, 1636), „el pare strălucirea unei raze de soare care apare în umbră sau în tenebre, atunci când se face auzit printre vocile din biserici, catedrale sau capele.”
Ensemble La Fenice: Jean Tubéry – cornet, cornet mut & flaut/ cornet, cornet muet & flûte, Stéphanie De Failly – vioarã /violon, Adam Woolf – trombon/ trombone, Krzysztof Lewandowski – fagot /fagot, Stéphane Fuget – clavecin/ clavecin
Program
„Concerto imperiale”
Muzică italiană în imperiul Austriac la naşterea barocului / Musique italienne dans l’empire d’Autriche à la naissance du baroque
Giovanni Battista Buonamente : II ballo del Gran Ducca (due canti e basso)
Jan Pieterszoon Sweelinck : Fantasia sopra il ballo del Gran Ducca (clavicembalo solo)
Massimiliano Neri : Sonata quinta à quattro voci
Giovanni Antonio Pandolfi Mealli : Sonata „La Castella” per violino solo
Dario Castello : Sonata concertata decimaquinta à quattro
Martino Pesenti : Correnti „L’Europa” & „La Gioconda”
Passamezzo moderno per soprano & basso
Marco Antonio Ferro : Sonata undecima per violino, cornetto, trombone & fagotto
Pauzã / pause
„Italienische Maniere”
Muzică şi muzicieni de o parte şi de alta a Alpilor / Musique et musiciens de part et d’autre des Alpes
Johann Rosenmüller (Giovanni Rosenmiller) : Sonata ottava à quattro
Bernardo Pasquini : Variationi per il paggio todesco
Giulio Caccini romano : „Amarilli mia bella”, gefigureert door Jan Jacob Van Eyck
Philipp Boedecker : Sonata sopra „La Monica” per il fagotto
Tarquinio Merula : Ballo detto Gennaro (due soprani e basso) – Ciaccona à tre
Luigi Rossi : Passacaille del Signor Louigi (cembalo solo)
Matthias Weckmann : Sonata nona per violino, cornettino, trombone & fagotto
2 octobre, 17h00, Muzeul de Artă – Sala Tonitza
Recital de clavecin Françoise Langellé.

Program
Louis COUPERIN (1626-1661) : Suite en Fa Majeur : Prélude, Allemande, Courante, Sarabande, Branle de Basque, Tombeau de Mr. de Blancrocher.
Jean Henry d’ANGLEBERT (1628-1691) :
– Transcriptions d’après LULLY
– Air d’Apollon du” Triomphe de l’Amour”(1681)
– Sarabande: Dieu des Enfers, du „Ballet de la Naissance de Vénus”(1665)
– Chaconne de „Phaëton”(1683)
François COUPERIN (1668-1733) l
– Prélude en La Majeur (de „L’Art de toucher le clavecin”) et extraits du 5ème Ordre : Allemande „La Logivière”, Courantes 1 et 2, Sarabande „La Dangereuse”, „Les Ondes”.
Jean-Philippe RAMEAU (1683-1764) : Extraits du Livre de 1724 : „Les Tourbillons”, „L’entretien des Muses”, „Les Cyclopes”.
Jacques DUPHLY (1715-1789) : Extaits du Livre de 1764 : „La Pothouin”, „La De Vaucanson”.
După studii la Conservatorul din Paris (clavecin şi muzică de cameră), Françoise Langellé se perfectioneazã cu K. Gilbert, T. Koopman şi G. Leonhardt. Laureată a concursului internaţional de clavecin de la Bruges (1977), ea câştigă în acelaşi timp şi premiul publicului. De atunci este solistă şi cântă în concerte de muzică de cameră, în festivaluri şi manifestări muzicale din Europa, Statele Unite, Japonia şi Islanda. Predă clavecinul la Conservatorul din Lyon şi este profesor invitat din 1991 în Statele Unite ale Americii. În paralel, face cercetări despre relaţia dintre muzica şi dansul baroc. A înregistrat ca solistă lucrări de Chambonnières şi Couperin. Piesele de clavecin în concert ale lui J. Ph. Rameau cu C. Banchini şi M. Mullet au obţinut premiul „Diapazonul de aur”. Înregistrarea recentă a acestei lucrări de Chambonnières este unanim lăudată de critica de specialitate.
2 octobre, 19h30/ Biserica Reformată (str. Kogălniceanu)
Concert Bruno Cocset et Les Basses Réunies (Franţa, USA).

Les Basses Réunies : Bruno Cocset – violoncelle, alto „a la bastarda”, dir.; Emmanuel Jacques – violoncelle; Richard Myron – contrebasse; Maude Gratton – clavecin
Program
Giovanni Battista Vitali : Passacaglia
Girolamo Frecobaldi : Canzone Terza a due, Canzone Quinta a 4, Toccata per cembalo
Domenico Gabrielli : Sonate en la, Ricercare 7
Giuseppe Jacchini : Sonates en la et en sol „per il Violoncello”
Francesco Geminiani : Tendrement
Antonio Vivaldi : Sonate en mi mineur
J.S. Bach : Partita pour clavecin BWV 830, Choral BWV 659 „Nun komm, der Heiden Heiland”, Choral BWV 645 „Le veilleur”
Bruno Cocset este licenţiat al Conservatorului din Tours, al Conservatorului din Lyon şi al Conservatorului din Paris. A studiat violoncelul baroc cu Christophe Coin. Timp de 20 de ani, Bruno Cocset a interpretat numeroase partituri de continuo şi violoncel solo cu multe ansambluri baroce franceze şi europene, participând în afara concertelor la aproape 150 de înregistrări discografice. A fost membru în ansamblul Seminario Musicale al lui Gérard Lesne şi solist în Concertul Naţiunilor şi în Hesperion XXI, conduse de Jordi Savall. În 1996 a fondat ansamblul Les Basses Réunies. A
înregistrat, între altele, discuri salutate de presa muzicală internaţională: Sonatele lui A. Vivaldi, cele ale lui J. Barrière, integrala suitelor pentru violoncel solo de J. S. Bach, o antologie de canzoni de Girolamo Frescobaldi şi sonatele şi concerto-urile lui Luigi Boccherini, fiind premiat cu „Editor’s choice award” de revista Gramophone. Bruno Cocset predă violoncel baroc la Conservatorul Naţional Superior de Muzicã şi Dans din Paris din 2001, în 2002 a creat clasa de violoncel istoric la Barcelona şi din 2005 la Geneva. Susţine ateliere în Franţa, Spania, Cehia şi Rusia.
5 octobre 19h30, Biserica Reformată (str. Kogălniceanu)
Concert : Turicum (Suisse, France, Portugal)

Muzica descoperitorilor (cântece aparţinând Renaşterii portugheze) / La musique du découvreur (lieds-renaissance de Portugal)
L’ensemble Turicum: Luiz Alves da Silva – voce, Vincent Flückiger – viela, Maria Ferre – renascentist, Rogério Gonçalves – dulcien, percutie, Janete Andrade – acompaniatoare
Program
Ay, linda amiga ! (instrumental)
Dame la mano, palomba (sépharde)
En el café de amaneçer (sépharde)
Canción del Emperador Luys de Narvaes (instrumental)
Olhos que amdais agravados
Porque me não ves Joana
Venid a suspirar
Lo que queda es lo seguro
Recercada prima
Salve Regina (grégorien, chanson d’origine ibérique)
Soledad tengo de ti
A la villa voy
Olhos tristes non lhoreis
Não tragays borzeguis pretos (instrumental)
Mirad que negro amor
Toda noite e todo dia
Fantasia, Luis de Milan (instrumental)
Majo, majo, majo (sépharade)
Bre, Sarica (sépharde)
Ansamblul Turicum se consacră descoperirii comorilor uitate ale literaturii muzicale. Provocarea constă de exemplu în a dovedi că un compozitor ca José Maurício Nunes Garcia nu este cu nimic mai prejos decât colegii săi europeeni, în momentul în care însăşi existenţa muzicii baroce braziliene nu este recunoscută. Ansamblul Turicum preferă să cânte sub forma unui grup de muzică de cameră pentru a putea respecta supleţea liniei muzicale aşa cum era ea folosită în secolul 18 (la una sau mai multe voci, ansamblu de corzi simplu sau cu continuo, instrumente de suflat dacă e necesar).
Cântecele interpretate în acest concert provin din două din cele patru surse portugheze (cancioneiros musicais) din secolul XVI: Cancioneiro Musical de Elvas şi Cancioneiro Musical de Bélem. Cancioneiro de Elvas este un manuscris portughez care cuprinde text şi muzică, fiind cea mai importantă sursă la nivel mondial de muzică a Peninsulei Iberice. Partea muzicalã a livretului conţine 65 de polifonii la trei voci în spaniolă şi în portugheză, două dintre ele fiind neterminate. Conţinutul din Cancioneiro Musical de Belém face parte dintr-o colecţie diversă de manuscrise. A fost copiată la Porto în 1603 şi conţinea încă pe atunci lucrări vechi. Colecţia se află la Muzeul Naţional de Arheologie şi Etnologie din Belém, Lisabona.
Paralel cu muzica de curte, exista cu siguranţă şi muzică populară, care va fi reprezentată în concert printr-un repertoriu sefard. Muzica sefardã provine din tradiţia iberico-iudaică. Spre sfârşitul secolului XV, evreii expulzaţi din Peninsula Iberică au luat cu ei nu doar cheile locuinţelor pe care le părăseau, ci şi obiceiurile şi cultura. O parte a acesteia era muzica lor, cântatã în ladino (spaniolă sefardã). În drumul lor spre Maroc, Turcia, Bulgaria şi mai apoi spre America de sud, sefarzii au ştiut să-şi menţină vie tradiţia muzicală timp de generaţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: