Ceea ce semeni, aceea vei culege


Primită prin e-mail:
Anne Graham, fiica evanghelistului Billy Graham, a fost întrebată de  Jane Clayson, într-un interviu în emisiunea matinală „The Early Show”, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001: „Cum a putut Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?”
Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a răspuns:
– Şi eu mi-am pus deseori această întrebare. Cred că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din școlile noastre, din guvernul şi din viețile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui. Iar El, ca un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte.
Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecția Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în școli etc.)
Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hara a  afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni  în școlile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA.
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în școli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubești aproapele ca pe tine însuţi), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poarta urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul doctorului Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să știe ce vorbește, aşa că am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginții nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greșesc. Iar conducătorii de școli au spus ca nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când acesta se poarta urât, pentru că școlile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuși, există o mare diferență între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine știe ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei școli a spus că, băieții fiind băieți, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor nostri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinților că le-au primit de la școală. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre aleșii noștri de vârf au spus că nu contează  ceea ce fac în viaţa lor privată, atât timp cât își  fac treaba la servici. De acord, a spus fiecare dintre noi, nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv președintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.
Apoi, niște libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseții feminine. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a împins acea apreciere cu un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai  departe, afișându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare. Apoi, industria  show-business-ului a spus: Hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment (amuzament), nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebăm speriați de ce copiii noștri nu au conștiință, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucida pe străini, pe colegii de clasa sau pe ei înșiși. Probabil că dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege.
Noi Îi spunem lui Dumnezeu: „Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţă ucisă în clasă?” Iar Dumnezeu răspunde:  „Dragul meu, Eu am fost alungat din școli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-ați spus să plec din școli?”
E ciudat cum oamenii Îl disprețuiesc pe Dumnezeu şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum credem tot ce scriu ziarele, dar ne îndoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum toți oamenii vor să ajungă în rai, deși nu cred, nu gândesc şi nu spun sau nu fac nimic din ce scrie în Biblie.
E ciudat cum unii pot spune: „Da, cred în Dumnezeu” şi de fapt să îl urmeze pe Satana, care, se știe că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu (şi I se opune).
E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecați. E ciudat cum se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiți mesaje legate de Dumnezeu, oamenii se gândesc de două ori înainte de a le trimite şi altora.
E ciudat cum tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discuție publică despre Dumnezeu este împiedicată la școală şi la locul de muncă.
E, în sfârșit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în același timp un creștin invizibil în timpul săptămânii.
Râdeți? E ciudat cum mă îngrijorează mai mult ce cred oamenii despre mine şi mai puţin ce crede Dumnezeu despre mine.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: