Animale potenţiale (2): Abukwuzela, monstrul fără nume


Bineînţeles, după cum v-aţi prins şi din titlu, prima istorisire de la focul de tabără a fost despre viermele morţii Ollgoi-Khorkhoi… Ă, pardon, nu, despre Abukwuzela, monstrul fără nume. Borges le-a povestit celorlalţi celebri exploratori şi descoperitori de fiinţe mitice legenda monstrului Abukwuzela, spaima nenumită a triburilor de canibali din jungla de pe cursul superior al fluviului Zambezi. Sau Zair.
Se zice că demult, în urmă cu multe răsărituri ale Lunii, pe vremea când strămoşii tribului Mbakumba erau vegetarieni, fiind încă prea puţini ca să-şi permită să fie canibali, câţiva curajoşi vânători de banane s-au aventurat în zona tabu de dincolo de poienile Obulubulu, deşi şamanul i-a avertizat, i-a implorat şi, în cele din urmă, văzând că tot nu-i înduplecă, i-a blestemat să-l întâlnească pe Abukwuzela, monstrul al cărui nume nu poate fi rostit dacă nu vrei să-ţi pice tot părul din nas şi să-ţi crească toiagul bărbăţiei mult peste trei lungimi de palmă, cât era media în tribul Mbakumba, dar să devii totodată impotent. Şi chiar aşa s-a întâmplat: vânătorii au întâlnit în jungla de dincolo de poienile Obulubulu un clan de fecioare nimfomane şi naturiste (adică umblau dezbrăcate complet, fără colierul din dinţi de Wabele de la gât). Din vorbă în vorbă, pahar după pahar, vânătorilor le-a crescut toiagul bărbăţiei aşa cum îi blestemase şamanul, dar erau atât de beţi de la sucul fermentat de Ngoma şi de la praful din fructe de Jawul pe care li-l oferiseră fecioarele nimfomane pentru tras pe nas în semn de bun găsit, încât nu şi-au mai amintit ce trebuiau să facă cu toiagul bărbăţiei şi au adormit ca nişte porci dungaţi, spre ironia frustrată a superbelor fecioare nimfomane, cu pielea ca abanosul.
Dimineaţa, după ce s-au trezit şi şi-au amintit cum e să numeri, au observat că lipsea unul dintre ei, viteazul Mbokelele cel cu o ureche mai bleagă. Atunci şi-au amintit şi de avertismentele înţeleptului şaman, care le povestise terifianta legendă a lui Abukwuzela, monstrul fără nume care pândeşte nevăzut în pădure pentru a răpi vânători viteji din carnea cărora să facă sos, iar din oasele lor, scobitori. Aşa că şi-au zis că n-are rost să-l caute prin jungla deasă pe viteazul Mbokelele cel cu o ureche mai bleagă, considerându-l un simbol al bunei vecinătăţi a satului lor cu monstrul fără nume, Abukwuzela, pentru ca acesta să le lase în pace femeile şi copiii, iar tribul Mbakumba să se înmulţească şi să poată să îmbrăţişeze odată şi-odată nobila artă a canibalismului. După care s-au întors în sat, cu mare grijă ca să nu se împiedice în toiegele bărbăţiei, şi au povestit cumplita lor luptă care a durat toată noaptea cu monstrul Abukwuzela, fără a pomeni detalii nesemnificative despre sucul fermentat de Ngoma, praful de Jawul şi fecioarele nimfomane frustrate. Tribul a fost profund marcat de teribila relatare, bărbaţii şi-au lustruit lăncile, femeile şi-au ameninţat copiii neascultători cu monstrul Abukwuzela cel fără nume, iar şamanul, aruncând doar în treacăt o privire expertă, dar heterosexuală, sub buricele vitejilor vânători, a confirmat existenţa lui Abukwuzela, cel nevăzut şi de nenumit.
De atunci, nenumăraţi vânători, exploratori, criptozoologi şi zoofili au pătruns în junglele de pe cursul superior al fluviului Zair pentru a lămuri misterul monstrului sau pentru a mai lipsi un pic de acasă. Unii au îngroşat conturile proprietarilor de pensiuni din zonă sau ciorbele tribului Mbakumba. Alţii, mai norocoşi, n-au mai fost găsiţi niciodată. Este oare Abukwuzela un dinozaur supravieţuitor dinaintea căderii asteroidului din Yucatan sau de după filmele lui Spielberg? E un Yeti al Africii, retras mai la căldurică? Un prinţ extraterestru rebel care stabilise o colonie penitenciară ce exploata diamante şi material biologic uman în junglele centrafricane în colaborare cu CIA şi Elvis? Un spirit înfometat iscat la mişto de vreun şaman nebun? O farsă a unor studenţi la Automatizări? Sau doar o alegorie de ordin etnologic a morţii fără chip şi fără cod numeric personal pe care o pot aduce primejdiile junglei şi mestecatul cu gura deschisă? Sau e un nume colectiv pentru fecioarele nimfomane şi cu pielea ca abanosul de dincolo de poienile Obulubulu, adică încă un mit feminist despre castrarea simbolică a bărbatului în consumerismul contemporan? Dacă Abukwuzela are o existenţă biologică reală, în ce clasă, ordin şi familie se încadrează, cu ce se hrăneşte, cum se înmulţeşte, cu cine şi de ce?
După această punere în temă, Borges le-a mărturisit brusc celorlalţi celebri exploratori că îl vede pe Abukwuzela chiar la câteva zeci de metri de foc, în nişte tufe de Archicontia. Extraordinar! La ameninţarea carabinelor lor neînfricate, s-a dovedit însă, din păcate sau din fericire, că nu era Abukwuzela, ci doar Woody Allen, care se îndepărtase puţin dintre ei, neobservat, mânat de nevoi obiective, dar presante. Ca urmare, setul anterior de întrebări rămâne deocamdată fără răspuns.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: