Moisil


Încă n-am găsit vorbe de spirit memorabile din gândirea Blondei lui Bote, a Bombei Secsi a lui Tănase sau a altor modele de-ale voastre, aşa că vă veţi mulţumi deocamdată cu prostiile marelui matematician şi miştocar Grigore Moisil:
O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă se numeşte roman psihologic.
Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord.
Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
Ni se cere să facem ştiinţă productivă şi producţie ştiinţifică. Ar fi mai bine dacă am reuşi să facem ştiinţă ştiinţifică şi producţie productivă.
Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
– Domnule profesor, credeţi în vise?
– Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, ce să vezi: într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
Cineva: – Îl cunosc bine pe cutare.
Moisil: – E bine să cunoşti bine pe cineva. Dacă-l cunoşti foarte bine, e rău.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor.
– E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.
Moisil, către un meteorolog:
– Cu ce probabilitate daţi prognoza?
– Cu cel mult 40%, domnule profesor.
– Atunci de ce nu spuneţi pe dos, că aveţi şanse de 60%!
În timpul unui curs, Moisil începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masă. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte şi spune:
– Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.
Explicând principiul recursivităţii:
– Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de coniac?
– Da.
– Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om! Şi cum orice om are dreptul la un pahar de coniac… şi aşa mai departe.
O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
– Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris odată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce, neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.
Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astăzi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi mâine.
Ştiinţa nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine.
Măsura legislativă, o indicaţie administrativă, constituie una din componentele vietii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.
Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e “puneţi, fraţilor, piedici!”, ci “dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”.
Eu cred ca omul trebuie să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.
Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli…
Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri fără activitate.
Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.
Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţul de a gândi just.
Omul nu progresează decât atunci când ştie că nu poate să facă ce vrea.
Fireşte, nu orice lucru ieşit din comun are neapărat şi valoare, dar orice lucru de autentică valoare e, neapărat, ieşit din comun.
Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.
Pentru elev este esenţial cum rezolvă problemele; pentru profesor, cum le pune.
Numai prostia poate să aibă intermitenţe.
E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: