Alo, Baltazar, se aude?


GUEST POST. Material întocmit de: prof. univ. dr. Florina Bran, prof. univ. dr. Afrodita Iorgulescu, ing. Gheorghe Manea

Să presupunem că investiţia de la Roşia Montană a fost realizată şi a funcţionat normal tehnologic şi corect legal, în cei 16 – 20 ani prevăzuţi în Proiect pentru valorificarea minereurilor de metale preţioase din zonă. Să presupunem, de asemenea, că decidenţii ce au sprijinit investiţia din partea statului român (Dan Ioan Popescu, Sassu, Berceanu, Videanu, un ministru al Culturii, autorităţile locale etc.) au slujit interesului naţional şi au adus bani la buget şi prosperitate în zona Munţilor Apuseni. Trecut-au anii şi a venit momentul închiderii investiţiei: firma pleacă, politicienii ce au promovat investiţia au fost de mult uitaţi (personaje efemere, în spaţiul politic românesc) şi, la acest moment, încercăm să facem un bilanţ: ce lasă în urma sa investiţia de la Roşia Montană?

Pentru a găsi răspuns la întrebare, redăm în continuare date, informaţii, recomandări preluate din documentaţia la Proiectul Roşia Montană, întocmită de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de aur şi argint din zonă. Textul ce se redă este preluat identic, fără comentarii, din documentaţia firmei, indicându-se numărul volumului şi pagina.

Vol.7, pag. 40: „Se vor urmări Planurile de management de mediu şi de aspecte sociale după închiderea exploatării şi care se vor referi la: deşeuri, ape şi controlul eroziunii, ansamblul iazului de decantare a cianurilor, evoluţia biodiversităţii din zonă, intervenţiile în caz de avarii/incidente, consultarea şi informarea publicului, urmărirea planului de dezvoltare durabilă a comunităţii, îngrijirea patrimoniului cultural, monitorizarea calităţii mediului.”

Vol. 8, pag. 14: „Instalaţia de epurare a apelor acide de mină rămâne în funcţie şi după închiderea exploatării, folosind tratamente cu var şi un sistem de tratare pasivă a efluenţilor.” Vol. 8, pag. 17 şi 19: „În iazul de decantare se vor depune 214,90 milioane tone steril (sub formă de şlam), găsit ca granulaţie în intervalul 74 – 150 microni. După închiderea exploatării, gestiunea iazului de decantare cuprinde: barajul Corna, barajul secundar de retenţie din aval, bazinul de acumulare/decantare a sterilului din spatele barajului principal, bazinul de retenţie secundară din spatele barajului secundar, sistemul de pompare a exfiltraţiilor (ape acide de mină etc.) din bazinul secundar de retenţie înapoi în iazul de decantare (bazinul principal), sistemul de tratare semipasivă a exfiltraţiilor după închiderea iazului principal, sistemul de canale de deversare a apelor din precipitaţiile atmosferice de pe versanţi, sistemul de monitorizare a ansamblului fostei exploatări, sistemul drumurilor de serviciu, sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de intervenţie în situaţii de urgenţă, drumurile subterane de lângă piciorul din aval al barajului şi de sub bazinul de decantare al iazului principal.”

Vol. 8, pag. 19: „În bazinul de retenţie secundară se va amplasa pe o barjă flotantă, o staţie de pompe de joasă presiune.” Vol. 8, pag. 19 şi 33: „În bazinul de retenţie (iazul de decantare principal), volumul apei este de 12,3 milioane mc. Permeabilitatea rocii de fund permite o infiltrare a apelor din bazin de 30 m în 100 ani.” Vol. 8, pag. 87: „Scăderea pH-ului (creşterea acidităţii) apei din iazurile de decantare prin absorbţia CO2 din atmosferă, cu apele de ploi acide, favorizează descompunerea parţială a complecşilor metalici formaţi cu cianura de sodiu şi formarea de acid cianhidric liber deasupra suprafeţei apei, acid care se pierde, pe cale naturală, în aerul din zonă.” Vol. 8, pag. 119 : „În balanţa acidului cianhidric, pierderile sunt astfel detaliate: 6 tone se pierd, anual, în timpul procesului tehnologic, 30 tone se pierd în iazul de decantare (aprox. 100 kg. pe zi), acesta reprezentând un real pericol pentru viaţa din zonă.”

Vol. 8, pag. 127: „Bazinul de decantare, la închiderea exploatării, va conţine 215 milioane tone şlam ce va ţine captive 500 tone ioni cian. Dacă se adaugă şi volumul total de apă de 12,3 mil. mc se ajunge la un volum total de 171,7 mil. mc.” Vol. 8, pag. 127 şi vol. 1, pag. 8: „În caz de prăbuşire a barajului principal (exemple recente: Porco de pe Rio Picomaya – Bolivia, Aznalcollar pe Rio Grande – Spania, Baia Mare – România etc.), o parte din conţinutul iazului va deversa în reţeaua hidrografică din zonă cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria,Ucraina, Delta Dunării şi Marea Neagră.”

Vol. 8, pag. 128 şi 129: „Sterilul depus în iazul de decantare are potenţialul de a genera, în timp, un mediu acid pe seama conţinutului propriu de sulf (1 – 2%) şi, ca urmare, apar ape acide cu pH ce se poate situa între 2 şi 7.” Vol. 8, pag. 136–137 : „În fiecare an, 1 – 2% din apa din iazul de decantare se pierde prin infiltraţii (cca. 400 mc/zi) care se gestionează pentru neutralizare.” Vol. 8, pag. 177: „Barajul şi iazul secundar de retenţie vor fi menţinute şi în faza de postînchidere a Proiectului în stare de funcţionare pentru a prelua exfiltraţiile de apă din zonă şi a fi tratate într-o instalaţie specială.” Vol.8, pag. 178 : „Componentele (infrastructura de producţie) care devin inutile după închiderea exploatării vor fi dezasamblate, vândute sau reciclate pe măsura posibilităţilor. Materialele inerte vor putea rămâne pe amplasament sau vor fi depozitate într-un loc special amenajat.” Vol. 8, pag. 180: „Toate deşeurile periculoase, inclusiv cele rămase în depozitele temporare de depozitare pentru deşeuri periculoase, vor fi transportate la un depozit autorizat.” Vol. 8, pag. 181: „Utilajele tehnologice vor fi depozitate într-un depozit special amenajat. Toate rezervoarele, după denocivizare, vor fi depozitate într-o amenajare specială destinată acestui scop.” Vol. 8, pag. 180–181: „Solul contaminat poate fi îndepărtat în afara amplasamentului uzinii şi depozitat în cadrul unei amenajări autorizate. Întreg volumul de uleiuri, vaselină utilizat, apa de spălare şi solvenţii vor fi colectaţi, trecuţi prin dispozitive de separare şi depozitaţi în rezervoare cu pereţi dubli.”

Vol. 8, pag. 188–189 : „La închiderea iazului de decantare, va rămâne în final un volum de 2,750 mil. mc apă limpezită care urmează a fi pompată în concavitatea carierelor. În compoziţia acestor ape (tabelul 2-48) sunt menţionaţi 66 compuşi chimici diverşi cu concentraţii individuale de la 0,1 la 600 mg/litru. Dintre aceşti compuşi se menţionează: cianuri diverse, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului,molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc.” Vol. 8, pag. 190: „Apa limpezită, înainte de a fi trimisă la carieră, va trebui denocivizată, deoarece conţine cianuri (0,22 – 0,79 mg/litru ) în proporţie de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001. Denocivizarea se va face printr-un procedeu ce urmează a fi fixat ulterior.”

Vol. 8, pag. 191: „În drumul prin masa de steril şi prin masa barajului până în zona de exfiltraţie, transformările chimice ale cianurii nu pot fi prevăzute, de aceea este nevoie de un sistem de tratare a exfiltraţiilor pe termen lung în aval de baraj.” Vol. 8, pag. 190–193: „După neutralizarea apelor acide, în compoziţia acestora rămân sulfiţi solubilizaţi care au efect advers asupra sănătăţii oamenilor şi vor trebui efectuate cercetări care să ducă la stabilirea tehnologiei de tratare ,în continuare, a acestor ape.” Vol. 11, pag. 75 şi 76: „După închiderea investiţiei se vor construi două celule semipasive şi un iaz cu celule de epurare, una anaerobă şi una aerobă şi un iaz de amestec. In celulele aerobe vor fi plantate specii de trestii comune ca Typha latifolia şi Phragmites australis. Criteriile de proiectare pentru un sistem pasiv de epurare vor fi stabilite mai exact în perioada probelor tehnologice.”

Vol. 17, pag. 56-65, #5 Directiva Uniunii Europene privitoare la deşeurile miniere (Preambul, paragraful 22) prevede că „este necesară stabilirea unor proceduri de monitorizare şi în timpul fazei de postînchidere a amenajărilor de depozitare a deşeurilor. După închiderea investiţiei, monitorizarea este necesară atâta timp cât un anumit impact negativ asupra mediului nu poate fi exclus cu siguranţă”. Vol. 18, pag. 40: „Situaţii de risc la barajul iazului de decantare (iazul Cetate, care are înălţimea la coronament de 185 m) pot apare din cauza viiturilor mari pe râul Roşia (324 mc/sec.).” Vol. 18, pag. 91 : „Avarii la coronamentul barajului pot avea loc doar în condiţiile nerespectării pe termen lung a parametrilor de exploatare sau prin precipitaţii abundente, ori la temperaturi extrem de scăzute.”

Vol. 18, pag. 93 şi pag. 129 : „Alunecarea haldelor de steril (256,0 mil. mc, dispuşi pe 177 ha, din care vor fi folosiţi, parţial, la umplerea a două concavităţi de mină) trebuie monitorizată continuu prin control vizual, măsurători topometrice şi topografice manuale şi automatizate. Gravitatea accidentelor poate fi majoră. La Cornic, volumul haldei conţine 46,6 mil. tone steril.” Vol. 18, pag. 102: „Vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare (suprafaţa acestuia este de 363,14 ha).” Vol. 18, pag. 104 : „Controlul calităţii apelor acide (exfiltraţii) se va face în mod continuu.” Vol. 18, pag. 131: „În cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa în aval 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 – 37,7 mil. mc, la care se adaugă şi apa interstiţială în volum de 3,8 – 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş –Dunăre ) poate să se situeze între 0,06 şi 1,3 mg/litru (la graniţa cu Ungaria).”

Vol. 18, pag. 177: „Concluzii: Analiza privind hazardurile şi riscurile asociate proiectului Roşia Montană scoate în evidenţă potenţialul relativ ridicat de risc al viitoarelor activităţi, datorate dimensiunilor sale şi prezenţei unor cantităţi importante de substanţe periculoase, rezultate din folosirea a cca. 12.000 tone cianură de sodiu anual în timpul exploatării minereurilor. Utilizarea cianurii şi depozitarea sterilului de procesare în iazul de decantare sunt principalii factori de risc, inclusiv impactul transfrontalier pe linia apelor curgătoare.” Vol. 32, pag. 37: „Cedarea barajului principal poate fi urmarea unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane).”

Vol.28 pag.39: „Estimări preliminare ale perioadelor necesare pentru închiderea şi postînchiderea exploatării, în cazul:

– eliminării apei interstiţiale din iazul de decantare ……….. . . 5 – 20 ani

– controlul exfiltraţiilor prin corpul barajului iazului de decantare. 50 – 100 ani

– umplerea cu deşeuri solide a trei cariere…………………. . 2 – 10 ani

– formarea haldelor de arocamente……………………………………. 10 ani

– Programul eliberării terenului refăcut pentru folosinţă publică… 6 – 20 ani.”

Vol. 29, pag. 130: „Estimarea costurilor de închidere prevede 1,252 mil. USD pentru fiecare an (tratare apă, operare etc.).” Vol. 13, pag. 30: „În cadrul Proiectului Roşia Montană sunt prevăzute următoarele obiective principale care vor avea un impact direct asupra peisajului:

– Carierele Cetate şi Cârnic…………………………………… 141,9 ha

– Haldele de steril dela Cetate şi Cârnic………………………..177,4 ha

– Carierele Jig şi Orlea………………………………………… .63,4 ha

– Iazul de decantare principal………………………………… 363,2 ha

– Carierele de arocamente……………………………………… .15,8 ha

– Stivele de sol vegetal………………………………………… . 43,7 ha

– Barajul şi iazul de colectare ape acide………………………… 10,8 ha.”

Vol. 13, pag. 31: „Urmare a funcţionării investiţiei:

Suprafaţa de teren neproductiv va creşte de la 5% iniţial, la 64,4%

Suprafaţa fâneţelor a scădea de la 60% la 29%

Pădurile, după deforestare, îşi vor reduce suprafaţa de la 17,7% la 5,6%

– Zonele carstice cresc ca suprafaţă de la 12% la 64,3%.”

După datele şi aprecierile specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu se pot face următoarele consideraţii:

1. După închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc. Instalaţii rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce înseamnă această activitate ca: necesar de reactivi, energie electrică, reţele de conducte, deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, reţele de drumuri, laboratoare, etc.

2. O entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat.

3. Investiţia, după închidere, prezintă un pericol real, major, amplificat de cantităţile foarte mari de steril (şlam cu granulaţie foarte fină,uşor dispersabil în apă) ce se găsesc în iazul de decantare şi anume 2134,9 mil. tone şi care, în cazul unui accident, pot fi deversate în Mureş şi Dunăre. Substanţele toxice, periculoase conţinute în şlam nu sunt biodegradabile, constau, în special în metale grele şi derivaţi ai acidului cianhidric (cianaţi, sulfocianaţi etc.). În cazul unui accident la iazul de decantare, vor trebui suportate consecinţele poluării ţărilor riverane Dunării, privite în perspectiva pe termen lung, responsabilitatea fiind integrală a statului român.

4. Documentaţia la Proiect prevede explicit un pachet de măsuri ce trebuie luate după închiderea investiţiei pentru a mări siguranţa depozitelor de steril, controlul apelor cu conţinut toxic, stabilitate haldelor de arocamente, protecţia iazului principal de decantare şi a barajului în special, gestiunea corectă a apelor acide şi pluviale etc. Monitorizarea zilnică şi până pe termen nelimitat este generatoare de costuri materiale, umane, financiare. De pildă, se recomandă în documentaţie să existe mijloace de intervenţie în caz de accidente; care sunt aceste mijloace, unde staţionează, cine le operează, după ce schemă de intervenţie, cu ce costuri şi cu ce eficienţă? Aceste mijloace trebuie să existe continuu în zonă, tot pe termen nelimitat. Cine gestionează aceste mijloace şi cu ce finanţare pe termen nelimitat?

5. Aceeaşi întrebare, dar la o scară mai mică, poate fi pusă mijloacelor de intervenţie pe platformă, în activitatea curentă de supraveghere, întreţinere, intervenţii. Ce înseamnă acestea fizic şi cât costă anual?

6. În gestiunea ansamblului investiţiei postînchidere se face trimitere, în documentaţia firmei Gold Corporation, la depozitarea utilajelor, rezervoarelor, substanţelor toxice, uleiurilor reziduale, solvenţilor, materialelor de la demolări etc., în depozite special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli. Unde, pe ce teren, ce dimensiuni au depozitele speciale, cine le păzeşte, cât timp şi, mai ales, pe banii cui se realizează acest obiectiv propus de firmă? Cine este gestionarul acestor depozite şi cine răspunde de impactul lor cu mediul înconjurător pe termen foarte lung?

7. De reţinut din documentaţie că investitorul nu se obligă să demoleze toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei. Rămâne mărturie peste veacuri a unei investiţii ilogice economic pentru statul român, periculoasă pentru mediul înconjurător la nivelul unei mari părţi din suprafaţa ţării şi cu efecte grave de ordin transfrontalier.

8. Investitorul recunoaşte că mai sunt tehnologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili pe parcursul exploatării unele din acestea, dar recomandă în documentaţie că se vor efectua cercetări şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui?

9. O evaluare sumară a necesarului de personal de pe platformă după închiderea investiţiei (a se vedea lucrarea: Paul Bran, coordonator: „Dimensiunea economică a impactului de mediu – studiu de caz, Roşia Montană”, Editura ASE, 2004, pag. 135) apreciază la 60 minimum de personal ce va fi angajat, pe timp nelimitat, pentru gestiunea lucrărilor impuse de monitorizarea şi evitarea pericolelor de pe platformă. Nu a fost luat în considerare necesarul de personal pentru intervenţii în caz de accidente, paza armată a barajului şi a altor obiective din zonă, a depozitelor cu materiale toxice, personalul administrativ etc. Numai salariile celor 60 persoane pot să reprezinte cca. 720.000 USD anual, perspectiva fiind foarte lungă (probabil 100 ani sau peste).

10. Cu trecerea timpului, siguranţa barajului iazului de decantare şi stabilitatea haldelor de steril nu se va îmbunătăţi ci, dimpotrivă, normal, logic, se va reduce. Între factorii de risc neluaţi în seamă în documentaţia firmei Golden Corporation ar putea fi incluse şi schimbările climatice. Iazul de decantare şi barajul acestuia sunt construite să reziste la două viituri majore de apă pluvială pe versanţii din zonă, luându-se în calcul regimul pluviometric din ultimii 100 ani (vol.18, pag. 20-40). Schimbările climatice – în plină desfăşurare – pot schimba modelul statistic al precipitaţiilor din zonă, suprasolicitând capacitatea iazului de a primi o cantitate mai mare de apă decât cea calculată.

11. Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia Parlamentului German din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului. Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemenea accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani: Summitville, Colorado, SUA, 1993; Harmony Mine, Africa de Sud, 1994; Manila, Filipine, 1905; Omai, Guyana, 1995; Homestake Mine, Africa de Sud, Dakota, SUA, 1996; Gold Quarry Mine, Nevada, SUA, 1997; Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000; Baia Mare, România, 2000; Orega, Papua-Noua Guinee (scurgeri permanente); Galena Creek, Montana, SUA, Western Shashone, SUA, 1997; Yanavocha, Peru, 2000; Bea Mountain, Montana, SUA,1998.

CONSIDERAŢIE FINALĂ – Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios (printre puţinele resurse ce mai aparţin ţării) epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental (uman, natural sau ca urmare a uzurii în timp a infrastructurii ) poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării, pagubele fiind foarte greu de calculat ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului român). Multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană, bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor (lobby-iştilor) ce au înlesnit o asemenea investiţie.

Cât despre populaţia din zonă… care populaţie? Autorităţile statului, decidenţii – cum au fost denumiţi mai sus -, dacă îşi vor găsi timp să se aplece cu atenţie asupra logicii investiţiei în interes naţional, pot foarte simplu să-şi facă singuri o părere corectă: comandă un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Roşia Montană! Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute în exploatările de aur cu tehnologia cu cianuri. Şi atunci, întrebarea finală: cui i-a folosit această investiţie?

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Eu cred ca asta este cel mai mare dezastru ecologic posibil !

    Răspunde

    • Posted by adriangagiu on 6 Mai 2010 at 7:26 am

      Poate ii opreste totusi Comisia Europeana, dupa rezolutia de ieri a Parlamentului European …

      Răspunde

  2. E, na acuma si tu „Cui prodest”, ce conteaza, noi sa ne imbogatim, ca fraierii de urmasi de peste 100 de ani se vor descurca ei cumva, n’est pas?

    Răspunde

    • Ce 100? 16-20 de ani. Sau chiar in timpul exploatarii. Nu stiu daca mai poate cineva, dupa lecturarea acestui text, sa nu-i acuze de coruptie si tradare pe cei ce mai sustin proiectul…

      Răspunde

  3. Posted by Stefana Bianu on 7 Mai 2010 at 1:55 pm

    Brilianta expunere, rezutatul analizei miilor de pagini ale publicatiilor companiei canadiene, sub semnatura prestigiosilor autori!

    Aceasta lectura, de recomandat sustinatorilor intelectuali* ai proiectului, ar putea reduce numarul „inocentilor” ref la avantajele Romaniei cantate cu mult talent de catre BB (Baltazar), pe toate posturile de televiziune !

    BB care la pesudo-dezbaterea organizata de Alina Valea la Bxl, mi-a spus ca rolul sau de consilier financiar este „de a convinge investori sa puna bani pt proiect” ! deci canadienii nu au nici bani pt a incepe dar pt garantii !!!??? ridicol cat de transparenta este puterea coruptiei in Romania !

    * nu ma refer insa la, scuzati, virmii marunti ai presei
    Stefana Bianu

    Răspunde

    • Posted by adriangagiu on 7 Mai 2010 at 3:45 pm

      Asa e. Din partea decidentilor corupti sau a agentilor de influenta prostituati n-avem ce astepta, mai penibili sunt cei care n-au nici o treaba, habar n-au si isi dau cu parerea.
      Aceasta analiza a specialistilor chiar pe textul RMGC ar trebui cunoscuta de oricine.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: