Bisturiul


„Stimaţi colegi, putem începe operaţia?” „Desigur, dom’ profesor!” „Domnu’ doctor, pacientul e pregătit?” „Da, dom’ profesor.” Pacientul: „Vă aud încă, domnu’ doctor…” „Trage-i o bâtă, să facem economie de anestezic. Stai, pe ăsta nu l-am mai operat o dată?” „Ba da, dom’ profesor, dar mai vrea.” „A… contribuit?” „Vai, vi l-am fi pus pe masă dacă nu contribuia?” „Bine. Dacă lui îi place… Să începem. Ce trebuie să-i mai facem?” „Dom’ profesor, ăsta e ăla cu coloana de acum şase ani. Îl tot durea operaţia şi s-a aflat că are un bisturiu acolo.” „Cum? Extraordinar! Nu se poate! Ce nesimţit! Asta ştiu toţi, numai să fure.”
Pacientul: „Vă aud, dom’ profesor…” „Trage-i, dom’le, un anestezic în cap, că mă deranjează din operaţie. Stai! Dă-mi radiografiile. Extraordinar! Ăsta-i bisturiul meu cu monogramă! Şi cât l-am căutat! Dă-mi bisturiul înapoi, hoţule! Câtă neobrăzare, ne sacrificăm pentru ei cei mai frumoşi ani în facultate şi prin spitale şi ei ne fură. Dă, bă, bisturiul, cu ce vrei să te operez, cu…?” Pacientul: „Cum să vi-l dau? De-asta e nevoie de operaţie! Nu vă potoliţi nici acum, când procesul de malpraxis pentru despăgubiri de 400.000 de euro e pe rol? Port corset, nu-s apt de muncă şi la 54 de ani supravieţuiesc dintr-o pensie de handicapat!” „Domnu’ doctor, ce-a făcut CFR-ul aseară?” „1-1, dom’ profesor.” „Eh… Ce se tot aude, mai vorbeşte ăsta?”
„Zicea de un proces de malpraxis.” „Ce-i aia? Ce-a zis Colegiul Medicilor?” „Că nu e de vină chirurgul, iar fragmentul a fost descoperit la distanţă de orice structură vitală sau nervoasă şi local nu prezintă aspect inflamator.” „Normal. Şi vrea despăgubiri! Ia deschide-l, să nu se mai plângă!” Pacientul: „Mă duc la Haga, o să cer despăgubiri un milion de euro de la statul român!” „Du-te! Poţi să-ţi plăteşti de-acuma despăgubirea.” Pacientul: „Cum adică?” Asistenta: „Sunteţi plătitor de CAS şi impozite?” Pacientul: „Din păcate.” „Puteţi achita la ghişeul alăturat partea din despăgubire care vă revine.”
Profesorul: „La treabă, stimaţi colegi. Deschide-l!” „Gata, poftiţi bisturiul, dom’ profesor.” Se aude o manea. „A, ce chestie, uite şi telefonul meu vechi! Ce mai doriţi de pe-aici?” „Ajunge. Închide-l. Stai! A contribuit pentru închidere?” „Alo, băi domnu’, simte-te, că te lăsăm aşa!” Pacientul: „Poftiţi cheile de la un Maserati, să aveţi cu ce să ajungeţi la noua vilă.” „Aşa da! Vezi că te simţi deja mai bine?”
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: