În voia soartei destinului


„Stimate d-le Vanghelie, vă mulţumesc că aţi avut amabilitatea să vă rupeţi o parte din timpul dv. preţios acordându-mi acest interviu.” „Deci… da. Care-i problema?” „Întotdeauna am fost intrigat de eticheta care vi se aplică, ştiţi dv. …” „Deci… nu. Ce, că sunt aşa, mai de etnie romă?” „Nu, nu asta e relevant, de altfel mai nou vă daţi şi evreu, ca să fiţi mai cool.” „Mai repede, vă rog, eu sunt un om ocupat, nu ca dv., eu sunt primar de sector şi preşedintele filialei capitale a celui mai mare partid care este de opoziţie.”
„Când eram reporter şi luam interviuri pentru un ziar, la transcriere mă chinuiam uneori să traduc înregistrările interlocutorilor mei într-o limbă română cât de cât coerentă şi corectă gramatical. Ştiu că şi alţi confraţi, aceia puţini pentru care logica şi corectitudinea exprimării mai contează, au aceeaşi problemă, fiindcă multe persoane publice se exprimă confuz, şablonard, chiar agramat. Şi totuşi, numai dv. vi se aplică această etichetă de agramat. Mi se pare nedrept.” „Acuma, cam aşa este. Este o diversiune ordinară, în loc să ne preocupe să rezolvăm problemele care sunt. Adică că n-am eu nu ştiu ce studii, sanchi! Tre’ să vedem cum putem să rezolvăm o parte din problemele românilor şi nu cu asemenea formule de a spune ce tre’ să înveţe românii şi unde găsesc pe Goagăl, Gagăl…” „Google.” „Cum?” „Google.” „Gugăl, aşa… unde găsim păpădia, unde găsim nu ştiu ce şi unde ne interesăm de Herodot.”
„Sigur, administraţia publică are nevoie în primul rând de manageri, dar unii se pot întreba cât e de firesc să aleagă şi să fie conduşi de un om care nu e mai pregătit decât ei.” „Cine se întreabă? Spuneţi-mi-l şi mie, să mă ocup de el. A, acel tânăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur. Numai cine nu lucrează nu poate să i se impute că poate să fie şi mici greşeli. La dv. la Bihor cum e? Deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului în care ne aflăm. În ultimii cinci ani este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem. Cine nu are loc de mine nu mă interesează, să se înghesuieşte!”
„Se fac apropieri între stilul dv. agresiv şi populist şi prezenţa publică a d-lui Becali…” „Eu am să-l scot pe Gigi Becali din politică, pentru că Gigi Becali m-a scos pe mine din sărite. Sunt atât de nervos şi de supărat, încât nu vorbesc decât administrativ. Hai, că mă grăbesc, ce mai vreţi să ştiţi?” „V-aş mai întreba de soarta social-democraţiei în România, dar când îmi amintesc declaraţiile de avere ale fruntaşilor partidului, îmi trece cheful.” „Vi-l readucem noi. Sunt oameni tineri, care sunt prezenţi aici în faţă şi pe care vreau să le mulţumesc. Şi suntem un partid democratic, nu ca alţii. De pildă, şi-ntr-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere. Vocea mea se va face auzită oriunde. Şi pe sub apă.”
„Pentru final, ceva inedit, din latura umană a politicianului Vanghelie.” „Ce să vă spun? De când mă ştiu eu copil, mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi. Şi nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare. În rest, să ştiţi, soarta mea a fost hotărâtă de destin.” „Vă mulţumim.” „Pentru puţin.”
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: