După douăzeci de ani


Bătrânul Dumas a fost un fraier, băi nene! Fie vorba între noi, ăştia culţii, care am mai citit şi altceva decât „Alchimistul” de Coelho: în „După douăzeci de ani” (cealaltă carte pe care am citit-o), negroteiul scrie cifrat despre România, dar nu prea exact. Nu v-aţi prins că e vorba de viaţa noastră (politică, fiindcă alta nu prea mai avem)? Câţi ani trecuseră de la aglomeraţia din „Cei trei muschetari” (nu „muşchetari”, haha, v-am prins, inculţilor), de la asediul oraşului La Rochelle? Douăzeci, exact ca acum la noi!

Ce dacă la La Rochelle nu s-au folosit simulatoare de foc, ţinte radar false şi diversionişti la televiziune?  În realitate eroii lui nici n-au participat la asediu, fiind mai tineri cu vreo zece ani decât cum îi descrie el ca să le scoată certificate false de asediatori! Dar să nu divagăm: după douăzeci de ani, ce zice Dumas că s-a petrecut cu eroii lui după moartea dictatorului Richelieu, contra căruia luptaseră şi trăseseră sfori? Păi, d’Artagnan a intrat în sistem, e locotenent în slujba noului tiran Mazarin, care a fost pe vremuri şi el în sistemul „cardinalist”, a fost marinar, spion sau soldat în armata papală, aşa ceva. Pe d’Artagnan nici nu-l chema aşa, îşi luase numele mamei, că era unul relativ mai ilustru decât Charles de Batz, deci şi-a falsificat biografia, că aşa fac toţi muschetarii ăştia ca să aibă origine sănătoasă. La vremuri noi, tot ei!
La fel făcuseră şi cei trei muschetari, deşi numitul Dumas trece sub tăcere numele lor reale: Armand d’Athos, Isaac de Porthau şi Henri d’Aramitz. Toţi trei erau gasconi şi veri între ei, iar înainte de a se înrola în „Muschetaritate” intraseră pe pile în garda regală, fiind neamuri cu comandantul ei, contele de Troisville. Ce au de ascuns aceşti oameni, stimaţi domni? Ce-au făcut ei în ultimii cinci ani? Sau douăzeci de ani? Au trecut cei douăzeci de ani de Regenţă profeţiţi de „Eminenţa Cenuşie” Gondy (nu Gorby, ci purtătorul lui de cuvânt pe la noi) şi uite unde suntem: sărăcie, dezbinare şi criză politică de care profită Fronda coalizată împotriva dictatorului Mazarin (huo, chioru’) şi în care s-au adunat cei mai diferiţi oameni, de la marii nobili care vor să-şi menţină şi să-şi sporească privilegiile, în frunte cu prostănacul duce de Beaufort, până la burghezi, negustori şi prostime luată de val.

Învinuitul Dumas mai declară că numitul Charles de Batz, zis şi d’Artagnan, a încercat să-i racoleze în slujba noului dictator Mazarin (un dictator cam de doi scuzi, înjurat toată ziua de tot Parisul) chiar pe cei trei foşti complici ai lui. Tentativa i-a reuşit doar cu numitul Isaac de Porthau, zis Porthos, pe care l-a corupt cu promisiunea unor terenuri şi demnităţi publice (de baron). Domnii Armand d’Athos şi Henri d’Aramitz au preferat, spre cinstea lor, să se întoarcă împotriva prietenilor lor şi să se alăture Frondei bunului simţ, ilustrând astfel dezbinarea şi capetele inflamate din societatea românească actuală. Şi ce dacă, potrivit noilor dezvăluiri, domnul d’Aramitz fusese hughenot în tinereţe, iar mai apoi s-a făcut abate catolic? A fost un hughenot cu viziune catolică, măi dragă!
Ptiu! Cred că m-am uitat prea mult la televizor. Nu mă mai uit decât la Etno! Deşi nici acolo nu-i sigur…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Crystal on 4 Ianuarie 2010 at 12:02 pm

    Frumos. Ca si pseudofabula „O capra discuta cu o oaie”. Asta e. Viata imita arta, cum ar spune Mr. Wild.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: