Liber(al)-cugetătorii


În loc să vorbim despre ceva frumos şi util, toţi suntem înnebuniţi de politică. Flecăreala plină de ură şi diversiunile de doi lei sunt ca o maşină a timpului care ne întoarce în istericii ani 1990, deşi ne credeam euro-atlantici şi trecuţi de cele două decenii de purgatoriu brucanian. S-a oficializat campania electorală pentru prezidenţiale, da’ vorba e: eu cu cine votez? Oferta e la fel de turmentată ca noi, căci fiecare popor are conducătorii pe care-i merită şi pe care-i suportă. Prima opţiune, care de câţiva ani câştigă teren fiindcă e în ton cu delăsarea noastră tipică, e să nu mergem la vot. De ce să ne deplasăm burţile la secţia de votare, că doar toţi sunt la fel şi nu le pasă de noi?
Cam aşa e, dar de ce ne mai plângem după aia? E nasol şi nu facem nimic ca să nu mai fie, noi suntem cool, inteligenţi şi sictiriţi şi nu votăm, dar votează ăia plătiţi cu un kil de ulei sau prostiţi de un rânjet până la urechi şi iese candidatul lor. Şi-atunci ce facem? Blamăm „poporul”, că e prost, leneş şi condamnat. Dar ce-i aia „poporul”? Nu există aşa ceva, poporul suntem noi, fiecare. La fiecare etaj, la fiecare scară, la fiecare bloc, pe fiecare stradă, în fiecare localitate, în fiecare judeţ. Şi nouă nu ne place, dar nu ne pasă. Aici vine replica: „Păi ce contează votul meu? Şi oricum contează cine numără, că jocurile se aranjează în culise.” Parţial adevărat, sigur că tendinţele geopolitice nu-s lăsate la voia întâmplării sau a populismului, iar „băieţii” veghează să fie aleşi (democratic, bineînţeles) oamenii lor, care vor pune în practică împărţelile de ţări convenite de ei. Dar fiecare vot contează, căci, vorba unui vechi slogan electoral, nu pot ei fura cât putem noi vota (dacă ne pasă).
Numai că nu prea avem memorie, altfel nu se explică de ce mai are atâta susţinere populară PSD, un partid provenit din Partidul Comunist şi care a luat cum a luat puterea în decembrie 1989 (nu octombrie, d-le Antonescu), transformându-se abuziv din organ al puterii provizorii de stat în partid politic, rezervându-şi 50 % din CPUN, parlamentul provizoriu. Am uitat şi cum minerii chemaţi şi felicitaţi de echilibratul Iliescu şi conduşi de inşi îmbrăcaţi în mineri ciomăgeau lumea pe stradă în Bucureşti şi devastau sediile PNŢ şi PNL în 1990, fiindcă se striga în Piaţa Universităţii contra activiştilor comunişti. Acum, candidatul PNL Crin Antonescu îl apreciază pe Iliescu pentru că n-a tras cu armata în demonstranţi („golanii”, cum le zicea liber-cugetătorul tătuc al PSD-ului de ieri şi de azi).
Uite, şi de-asta nu-l poate vota pe Antonescu un astfel de „golan”, care a semnat atunci pentru candidatura lui Radu Câmpeanu la preşedinţie şi era cât pe ce să se înscrie în PNL. Nu ştiam atunci cum avea să contribuie Câmpeanu la dezagregarea PNL, intrând la guvernare cu Stolojan şi oamenii lui Iliescu după debarcarea lui Roman şi fărâmiţând partidul în aripi şi aripioare.
Acum, Iliescu a fost exonerat de mineriade de către justiţie (cum s-ar putea corupţie fără cei de la putere şi din justiţie?) şi zice că Antonescu s-ar potrivi în PSD, aşa cum magnatul de tranziţie Patriciu, tătucul PNL, îl consideră liberal pe Geoană. Ce-ar spune Brătienii şi martirii liberali din puşcăriile comuniste de alianţa PNL-PSD?
Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Latinii aveau o vorba: „Sic transit gloria mundi”.

    Răspunde

  2. Nu stiu ce sa zic. Eu inca n-am intalnit nici unul. Acuma „fac” e in romana sau engleza?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: