Uciderea unui jurnalist român


eminescu_1878

A venit 15 iunie şi probabil iar se reactivează soborul de culturnici ce-l tămâiază pe Eminescu mortificându-l în vechea mască de „poet naţional” dus cu pluta. Mulţi mai cred mistificarea cu nebunia şi sifilisul, trecându-i sub tăcere vasta operă jurnalistică, principala lui activitate publică şi cea care a deranjat cel mai mult atunci şi acum, pentru că promova interesul naţional. Eticheta de naţionalist a devenit o înjurătură, ca şi cum ar fi anormal ca fiecare neam să-şi promoveze interesele şi valorile, bineînţeles fără a le leza pe ale altora. De ce e important să ştim adevărul despre reperele valorice şi morale ale naţiunii? Spuneţi unui englez că Shakespeare a fost doar un actoraş analfabet şi că opera lui e scrisă de altcineva.

Rezumând documentatele volume ale lui Th. Codreanu, O. Vuia şi N. Georgescu, ştim că în ziua „înnebunirii” lui Eminescu guvernul încheia alianţa secretă cu Austro-Ungaria, Germania şi Italia, printre ale cărei condiţii era renunţarea la pretenţiile asupra Ardealului şi la sprijinirea românilor ardeleni. Militanţii pro-Ardeal au fost ameninţaţi, inclusiv activul jurnalist naţionalist şi anti-corupţie Eminescu de la „Timpul”, iniţiator al unor organizaţii frăţeşti de susţinere reciprocă a românilor şi de refacere a Daciei. În timp ce negocia la Viena alianţa, P. P. Carp transmitea colegului de „Junimea” Maiorescu mesajul „Mai potoliţi-l pe Eminescu.” Ca să fie mai convingător, Imperiul rupe relaţiile diplomatice cu România pentru 48 de ore, iar cancelarul german Bismarck ameninţă cu războiul. La Bucureşti au loc razii şi percheziţii, speriind, expulzând sau racolând ca informatori militanţii pro-Ardeal, urmate de vizite diplomatice la Viena şi Berlin, ca să demonstreze noilor aliaţi că situaţia e sub control.
Chiar în ziua percheziţiilor şi a internării forţate a lui Eminescu apăruse în „Timpul” un articol ce critica încălcarea dreptului la liberă exprimare de către guvernul Brătianu. Din zori, Maiorescu, cică prieten cu Eminescu, aranjase internarea fără consult, dar cu poliţie şi cu vicii de procedură, bazată pe relatarea unui singur martor ce nu apare în procesul verbal, de altfel plin de inadvertenţe. Pe Eminescu l-a distrus chiar „tratamentul” aplicat apoi ani de zile în sanatoriile din ţară, adică otrăvirea gradată cu mercur, vechea cură aberantă contra sifilisului. Medicii vienezi obiectivi la care au reuşit să-l ducă prietenii o dată în dec. 1883 l-au declarat sănătos, dar fişele medicale au dispărut la scurtă vreme. Readus în ţară, a încercat fără succes să declanşeze o campanie de dezminţiri în presă, iar Maiorescu i-a confiscat cărţile şi manuscrisele, refuzând să i le înapoieze pentru a-şi continua lucrul. La autopsie, creierul nu i-a fost studiat microscopic, dar s-a consemnat că nu era atrofiat (de sifilis).
Pentru „a scoate România din subistorie”, Eminescu proiectase de mult „o organizare între români. Pretutindenea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.” Cam asta era şi e miza.

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Bun, chestiile astea le stiam demult (e adevarat ca doar partial), dar de ce nu apare totusi adevarul despre Eminescu in dragele de manuale de literatura? Ca sa poata continua linistita manipularea?

    Răspunde

  2. Posted by adriangagiu on 15 Iunie 2009 at 9:26 pm

    @Wizard: Ti-ai raspuns singur. Coloana a 5-a roade intotdeauna increderea unui popor in zeii, eroii si copnducatorii lui, a spus-o de mult Sun Tzi. Pt. detalii documentate poti citi cartile celor 3 autori mentionati mai sus.

    Răspunde

  3. Posted by intristat, un prof de romana on 28 Iunie 2009 at 10:50 am

    Nae Georgescu este un cercetator ingust la minte si cu tulburari psihice evidente datorita increderii lui in numerologie si alte tampenii. Th. Codreanu e un profesor de la Barlad care e clar ca isi depaseste limita de competenta cand vrea sa vorbeasca despre altceva decat motivul „frunza verde” in literatura populara. Iar O. Vuia, fie iertat, a fost un medic care, din exil, macinat de frustrari personale, a construit teza aberanta a conspiratiei tuturor impotriva Romaniei. Nu mai cititi si, mai ales, nu mai raspanditi asemenea aberatii, dle Gagiu! Pentru ca, poate nu va dati seama, insa punand atat de mult accentul pe teza complotului international impotriva GAZETARULUI Eminescu, uitati compet de existenta POETULUI. Si acela singur a fost mare, urias de inteligent si plin de un bun simt pe care comentatorii lui improvizati l-au uitat de mult acasa!

    Răspunde

  4. Posted by adriangagiu on 28 Iunie 2009 at 12:01 pm

    @intristat, un prof de romana: D-le profesor, din cate stiu, numerologia nu e un simptom al unei boli psihice. Nu ma pronunt asupra competentelor celor 3 cercatatori, va rog doar sa nu aruncati in derizoriul teoriei conspiratiei judecarea in contextul epocii a unor evenimente probate de cei 3 prin documente. Contrar indicatiei dv., imi rezerv totusi dreptul si libertatea de a citi orice, pentru a analiza dovezi si argumente, precum si pe cel de a raspandi orice e legal. Trecerea sub tacere a jurnalistului implicat social Eminescu nu e de data recenta. Despe „poetul nepereche” vorbesc toti.

    Răspunde

  5. Posted by intristat, un prof de romana on 28 Iunie 2009 at 3:37 pm

    Dle Gagiu, credeti-ma ca goana dupa coincidente greu de probat numai judecata in contextul epocii nu e. O cunoastere a contextului inseamna lectura lui Schopenhauer, a lui Steinthal si Lazarus, a lui Du Bois Reymond si a multor altor profesori de la Viena si Berlin (evident, Schopenhauer e in alta situatie) pe care Eminescu i-a frecventat, i-a ascultat si i-a continuat in numeroasele sale scrieri de filosofie si ideologie. De asemenea, e vorba de a cunoaste doctrina conservatoare, in scrieri precum cele ale lui Barbu Catargi, Maiorescu si Carp, si pe cea liberala dupa Bratianu. Pe urma, inseamna a studia poezia lui Eminescu in contextul romantismului european, de la Hoelderlin la Victor Hugo, dar si in paralelismul ei cu modernitatea emergenta pe tot continentul, de la Baudelaire si Rimbaud la Nietzsche. Daca ati citit scrierile lui Georgescu, Codreanu, Vuia & co. ati putut observa ca nici unul nu este calificat in teorie politica. Adaug ca nici in analiza literaturii nu stau mai bine, desi cel putin primii doi se ocupa, teoretic, si cu asta. Si atunci, cum putem sa luam in serios discutiile paranoice ale unor indivizi care nu sunt istorici, dar pretind ca fac istorie, nu sunt critici literari, dar au impresia ca oricine poate face critica?
    Daca „despre poetul nepereche vorbesc toti” (sintagma nu mi se pare chiar grozava, dar nu de , e posibil ca asta sa fie tocmai pentru ca poetul Eminescu e foarte bun. Au spus-o oameni inteligenti care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu puterea imperiala a Austro-Ungariei sau Germaniei (de altfel, disparute repede de pe harta Europei). Macar pe ei sa-i credem. E vorba aici de toata scriitorimea romana de la Eminescu incoace, Arghezi si Blaga, Calinescu si Negoitescu, Nichita si Manolescu, ce mai, toti! Si, sincer, nu cred ca tocmai ingerul de Nichita avea vreo intelegere secreta cu masoneria ca sa-l rapuna pe Eminescu, pompand la imaginea poetului national si nesocotindu-l pe gazetar. Si gazetarul e un extraordinar scriitor, v-o spun in calitate de om care preda si publicistica eminesciana la ora, dar si acolo intereseaza ca SCRIITOR, nu ca agitator politic, ca asta face si Vanghelie.
    Dle Gagiu, sa lasam poetul sa straluceasca, el ne intereseaza aici, in Romania, si sa-l facem cunoscut in strainatate, daca ne sta in putere.
    Numai bine!

    Răspunde

  6. Posted by adriangagiu on 28 Iunie 2009 at 8:42 pm

    @intristat, un prof de romana: Va multumesc pt. atentia acordata subiectului, dar in acest caz contextul se refera strict la implicatiile diplomatice ale sustinerii romanilor ardeleni (inclusiv prin articole de presa si Societatea Carpatii) asupra aliantei secrete cu Austro-Ungaria si Germania. Aceste imperii n-au disparut deloc „repede” de pe harta Europei, ci dupa 35 de ani, printre altele si datorita luptei nationale a celor ocupati de ele.
    Asa ca nu vad rostul invocarii filosofilor si politologilor epocii si a climatului literar european. Si chiar credeati ca insinuam ca scriitorul Eminescu nu e „foarte bun”? 🙂
    Cu bine.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: