Biografii celebre


Omul e un animal care vrea să-şi depăşească condiţia. De adevărul acestui truism s-a convins şi Pal Nicolae, zis Cula Palului după onomastica sătească. Sătul să tot fie considerat ţăran din cauza locului naşterii şi a manierelor, Cula era deja de la naştere plin de dezgust metafizic şi nostalgia perfecţiunii: era prea bun pentru noi, bă! Dar cum perfecţiunea nu e chiar la îndemâna oricui, fie el şi din Gheboaia, Cula şi-a ales un alt destin aparte, ceva mai accesibil: s-a hotărât ca atunci când va fi mare să se facă celebru.

Dar a apărut un mic impediment în calea celebrităţii: Cula nu ştia ce are de făcut ca să devină celebru, fiindcă, în mod paradoxal, încă nu era celebru. Nu-l ştiau decât neamurile, nici alea toate (mai ales baciu’ Grigore, după ce trăgea nişte pălinci peste doza de întreţinere zilnică, îl tot confunda cu reputatul artist pe sistem turbo Sorinel Puştiul), iar copiii din sat îi puneau porecle de nereprodus şi nu-l chemau la fotbal. Aşa că fotbalul, deşi ar fi putut fi o cale facilă spre celebritate, nefiind nevoie de cine ştie ce rezultate concrete şi obositoare, nu s-a dovedit o soluţie pentru Cula. Singura dată când a jucat cu copiii în curtea şcolii s-a soldat cu fracturarea picioarelor primului atacant advers care s-a apropiat de magicianul balonului, fundaşul Cula.
Între aceste pauze, în care spera că va mai fi selecţionat sau că faimoasa lui celebritate va fi băgată în seamă de colegii de şcoală, unii profi îl deranjau cu pretenţia absurdă de a-şi ţine orele. Neînţeles în fotbal, Cula s-a gândit să abordeze celebritatea printr-o carieră intelectuală, dar materiile pe care profii încercau să le predea erau lungi şi plictisitoare. Faţă de celebritatea lui, nivelul lor era minor, aşa că şi-a convins părinţii să-i cumpere nişte examene, a devenit student şi a absolvit facultatea (nu contează care). Cula a constatat însă că nici asta nu l-a făcut celebru, nefiind singurul, nici măcar din sat, care şi-a cumpărat diplomă de licenţă. Cumpărarea unui masterat, deşi a necesitat ceva mai mult efort intelectual cu găini, pălincă şi brânză, nu i-a adus nici ea lui Cula râvnita celebritate, din acelaşi motiv. Mai rămânea varianta celebrităţii prin manele, dar Cula avea, nu se ştie de ce, o voce prea bună pentru asta.

În faţa viitoarei celebrităţi a lui Cula se deschidea acum perspectiva hidoasă a unei cariere banale în câmpii muncii. Dar a scăpat repede fiindcă nu ştia să facă nimic şi nu l-a angajat nimeni, deşi un văr ieşit din poliţie şi intrat în politică tot pe bază de pălinci a fost cât pe ce să-l racoleze la cabinetul unui parlamentar din aceeaşi zonă pomicolă. Şi atunci, printr-o asociere de idei dată de ştirile TV cu politicieni (şi) infractori, Cula a avut revelaţia: a înţeles cum să devină celebru (poate mai spuneţi că-i un ţăran prost, fără şcoală şi meserie). Cum fără protecţie oficială nu se poate opera la scară mare, Cula l-a sunat pe vărul din politică şi s-a făcut infractor, mafiot, şmecher şi bazat, cu ocazia asta sponsorizând şi diverse partide pentru orice eventualitate. Aşa a ajuns şi la televizor, devenind în fine celebru. Spre deosebire de noi, el a înţeles sensul profund al expresiei reportericeşti „un cunoscut cap al lumii interlope”.

(Jurnal bihorean, 18 febr. 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: