Audiţie plăcută!


– Bună ziua.
– Bună ziua, bine aţi venit în statul miliţienesc. Cu ce vă putem ajuta?
– Aici se ascultă telefoanele?
– Peste tot, de când cu legea asta nouă, acum e oficial. Fiţi mai concret, vă rog.
– M-am săturat să mi se asculte telefonul şi e-mailul, ca pe vremea lui Ceaşcă.
– Nu există aşa ceva! Pe vremea Tovarăşului nu exista e-mail.
– Dar acum există.
– Şi ce-i cu asta?
– Păi de ce ni le ascultaţi la toţi, dom’le? Cum rămâne cu Constituţia, cu dreptul la viaţă privată şi intimitate, cu prezumţia de nevinovăţie?
– Nu ştiu, nene, ce mă iei cu texte de-astea de ONG? S-a copiat după o lege de la UE copiată după alea din America. Ce nu-ţi convine? Dacă-i de la UE şi America, e democratică.
– Da’ ce, toţi suntem infractori?
– Încă nu, dar avem noi grijă.
– Păi, dacă toţi suntem infractori, pot şi eu să zic că toţi politicienii sunt hoţi şi trădători?
– Poţi, că se înregistrează.
– Şi cu dreptul la opinie cum rămâne?
– Rămâne. Numai să nu fie opinii teroriste.
– Unde-ai văzut, dom’le, terorism în România?
– Ă… Păi, la Revoluţie!
– Zău? Unde?
– Păi… La Revoluţie!
– Şi unde-s teroriştii?
– Depinde de grade.
– Deci dacă am chef să-i înjur pe Băsescu, Geoană, Sarkozy, Barroso. Obama sau Kissinger, mă înregistraţi?
– Nu te obosi. Te înregistrăm şi dacă taci în telefon. Trebuie să ne facem şi noi planul.
– Şi merge?
– Şi-ncă cum! La cât de flecar şi de nepăsător e românul… Toată ziua dă din gură!
– Se plăteşte bine? Că mă bate un gând.
– E bine dacă te bate numai un gând.
– Văd că singura mea scăpare din sistem e să intru în sistem. Mai faceţi angajări?
– Vrei să asculţi telefoane, nebunaticule?
– De ce nu, dacă toată lumea o face? Promit că o să-mi ascult şi propriul telefon.
– Dar de ce te interesează?
– Păi, ca să lupt contra terorismului şi criminalităţii.
– Cum adică?
– Păi, poate aflu unde e Elodia.
– Nu te mai obosi, Elodia e cu Bin Laden pe flota vândută de Băsescu teroriştilor de la Revoluţie, iar Omar Hayssam le-a făcut rost de banii din conturile lui Ceauşescu ca să aibă de nuntă la domeniul de vânătoare al lui Ţiriac.
– Aţi stabilit deja toate astea?
– Se lucrează. Deci vrei să te angajăm. Ai făcut armata?
– Oarecum. Din nouă luni, trei au fost la munci agricole.
– E bine. Eşti membru de partid?
– Care partid?
– Ei, care partid!
– Aha, mda, păi, încă nu, dar pot să mă înscriu în oricare.
– Ai avut contacte cu munca informativă?
– În facultate mi s-au pus microfoane în camera de cămin, ne-a anunţat administratoarea îngrozită să nu intrăm în cameră până seara, că vin nişte instalatori să ne repare chiuveta, care nu era defectă. Apoi am aflat pe căi ocolite că de fapt îi urmăreau pe nişte arabi de alături care făceau trafic cu aur. Sanchi, era după revolta de la Braşov din 1987.
– Şi ce-ai făcut?
– Nimic, am spus bancurile politice pe coridor, iar pe Ceaşcă l-am înjurat prin semne.
– Bravo, eşti un tip orientat. Te luăm.
– Aoleu!
– Adică te angajăm, scuze. Pentru început, un salariu de opt mii de „roni” îţi ajunge? Ulterior, în câteva luni, or să vină şi sporurile şi avansările, mai ales dacă nu spargi nimic şi produci destule kile de rapoarte.
– Păi, mai sunt bani de aruncat la bugetari de lux?
– Fie criza cât de grea, urmăriri vor exista. Pam-pam! Audiţie plăcută!

(Jurnal bihorean, 4 febr. 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: