Cu bască, fără bască


Din ciclul orice Adi Minune ţine trei zile: inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) vor începe, sau au început, sau vor fi început, sau ar începe „un control tematic la nivel naţional” pentru a controla dacă nu se mai fumează în spaţii publice, după cum prevede o recentă ordonanţă de guvern. Ghici cât durează controlul: două săptămâni. Deci rectificăm, orice prevedere legală durează două săptămâni.

Nu vă inflamaţi pentru discriminarea fumătorilor, nu moare nimeni dacă nu fumează în crâşmă două săptămâni, eventual poate muri dacă fumează 20 de ani, dar ce contează, e aşa de cool! Cică de la 1 ianuarie fumatul mai e permis în spaţii publice închise doar în camere destinate numai lui, ventilate şi care să nu fie spaţii de trecere. În restaurante şi baruri, afumătorile nu vor depăşi jumătate din spaţiul alocat clienţilor şi vor fi obligatorii ventilarea şi izolarea lor de spaţiile pentru nefumători. Birturile, bodegile infecte şi alte bombe cu suprafaţă sub 100 metri pătraţi pot alege să funcţioneze fie ca unităţi în care se fumează, fie ca unităţi în care nu se fumează. Două săptămâni trec repede. Oare inspectorii de la ANPC or fi fumători sau nu? Sau băutori, mâncători sau cheltuitori.
S-au interzis şi vânzarea de tutun în incinta şi în jurul spitalelor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar, sponsorizarea pentru produsele din tutun a activităţilor destinate minorilor, publicitatea la tutun în presa scrisă, în orice materiale tipărite, săli de spectacol, în şi pe mijloacele de transport în comun. Dar pozele horror mai apar pe pachetele de ţigări? N-ar fi mai eficient să le punem pe tramvaie în locul eventualelor reclame? Sau să umble poliţia tutunului (că poliţia gândirii e ocupată cu altceva) şi să ia lumea la întrebări: „Bă! Fumezi? De ce n-ai bască?” Şi dă-i şi luptă (cu bulanul din dotare).

Bun, dar tot ce e obligatoriu e cel puţin suspect. Nu săriţi, sigur că orice lege e şi ea obligatorie (cel puţin în principiu, dacă nu şi în România), dar se presupune că ea exprimă o decizie luată (cum-necum, prin reprezentanţi, nu contează) de comunitatea respectivă. Adică majoritatea suntem de acord că tutunul dăunează grav sănătăţii, nu trebuie promovat, iar nefumătorii trebuiesc protejaţi de poluarea tabagică, că tot fumul ăla îl inhalează şi ei. Chiar suntem de acord? Când s-a mai pus problema au sărit diverşi fumători serioşi că vor fi discriminaţi, că fumatul e alegerea lor, ca şi cum n-ar da dependenţă. Dependenţa e cam singurul motiv de fumat care mai rămâne după impulsul iniţial de a fi cool în buda şcolii. Părinţii mei au fumat la greu zeci de ani, până în câte o zi când au decis că nu le face bine şi n-au mai pus ţigară în gură (vorba lui taică-meu, sus fumul, jos scuipatul şi-n gură… căscatul – să zicem). Deci se poate.
Dacă nicotina e naturală, la fel e şi marijuana. A, aia e şi oficial drog, că poate da dependenţă. Ca şi nicotina şi alcoolul, de altfel. Iar flatulenţa („gazele”) e o activitate la fel de naturală, ca să nu mai zic de alte acte fiziologice. De ce să nu le dăm drumul în public fără reţineri, aşa cum vrem să fumăm fără reţineri? Ceilalţi? Dă-i în mă-sa! Aşa că de la educaţie ar trebui pornit, ca de obicei.

(Jurnal bihorean, 7 ian. 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: