Ho, ho, ho!


Te excită „Crăciuniţele”? Cum, nu ştii ce-s alea? A, deci eşti extraterestru. Păi, pe scurt şi pe înţelesul tuturor, „Crăciuniţe” înseamnă craci plus ţâţe şi la mijloc o hăinuţă roşie cu tiv alb ca aluzie la Moş Crăciun. Deci te excită Moş Crăciun („Beep me, Santa! Beep me, Santa!” – citat din filmul „Bad Santa”, adică „Moşul cel rău”).
Acest aşa-zis Moş Crăciun e o invenţie americană de prin 1823. Haina roşie cu alb şi numele în engleză (Santa Claus) provin de la Sf. Nicolae, zis şi Moş Nicolae sau Mikulás, pe care a fost altoit noul personaj ca să se extindă perioada de cumpărături şi cadouri. Renii sunt de dată şi mai recentă, iar bradul e extinderea unui obicei medieval german importat de monarhii britanici de origine teutonă din sec. XVIII-XIX. Toate astea n-au nici o legătură cu naşterea lui Hristos, iar naşterea lui Hristos n-are nici o legătură cu Crăciunul originar.

Dacă am avea curiozitatea de a nu înghiţi tot ce ni se aruncă gata mestecat şi de a căuta noi înşine, am afla de la cei care au studiat serios aceste aspecte că Biserica a suprapus intenţionat sărbătoarea naşterii Domnului peste anticele Saturnalii şi peste solstiţiul de iarnă (dată foarte importantă în vechime şi sărbătoarea Soarelui Neînvins în mithraism, o religie orientală foarte răspândită şi în Europa romană).
Despre Saturnalii, sărbătoare a bucuriei şi egalităţii evocând Vârsta de Aur şi închinată lui Saturn, anticii scriau că sunt mult mai vechi decât Roma şi că Saturn e echivalat cu Zeul suprem, fără nume şi transcendent al Daciei. Iar sărbătoarea Naşterii se numeşte doar în română Crăciun, cuvânt care pentru cei comozi provine din latinul creatio (creaţie, nu naştere) deşi Zeul dacilor e transcendent, iar Hristos e „dinainte de toţi vecii”.
Istoricul Gabriel Gheorghe spune că asceţii din păduroşii munţi ai Daciei coborau în sate la sărbătoarea solstiţiului de iarnă, aducând crengi cu vâscul sacru şi vindecător, venerat în toată Europa veche (vezi şi cartea lui sir James Fraser „Creanga de aur”). Pe lângă virtuţile lui simbolice, vâscul avea şi utilitate practică împotriva scorbutului în acele comunităţi izolate şi lipsite de vitamine pe durata iernii. Ei, asceţii ăia erau Moş Crăciun, moşii cu crăci cu vâsc! Distanţă enormă de la crăcile sacre ale solstiţiului antic la cracii „Crăciuniţelor” pentru bieţii obsedaţi sexual de azi.

Aşa că mai uşor cu spălarea pe creier şi cu obsesia cumpărăturilor ca să-şi umple alţii conturile. Sănătate, înţelegere, omenie, astea fac adevărata fericire, nu cheile noii maşini sau alte sclipiciuri trecătoare. Nu mofturile că nu ni se îndeplinesc pe loc toate pretenţiile, că nu ni se dă salariul pe cere-l visăm, că traficul e greu, că avem prea multe teme sau prea mult de lucru, că nu ştim ce să mai gătim, că ne cicălesc părinţii, că încă n-a ieşit nu ştiu ce joc pe calculator, că am primit ţoale de altă firmă decât voiam.
Sunt pe lume oameni loviţi de calamităţi, obligaţi să cerşească, singuri, supravieţuind ca prin minune de azi pe mâine, orfani sau condamnaţi de societate (adică de ceilalţi oameni) la sărăcie, foamete şi analfabetism. Măcar de sărbători să trimitem un gând bun tuturor oamenilor. Ăsta ar fi un adevărat cadou şi un prim pas spre întoarcerea Vârstei de Aur.

(Jurnal bihorean, 23 dec. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: