Elegia afişului electoral


O, tu, afişule electoral! Trecute sunt zilele gloriei tale, când tiranizai retinele trecătorilor pentru a-i transforma în votanţi. Acum îţi fâlfâie colţurile şi flendurile desprinse de vânturile acestei ierni fără zăpadă sau tot ale trecătorilor, nu contează. Degeaba mai rânjeşti acum pe stâlpi şi garduri, degeaba obturezi încă lumina la ferestrele apartamentelor din blocurile pe care te-ai lăţit, aşa cum personajul pe care-l suporţi le obturează lumina minţii, a sufletului şi a bunului simţ locatarilor. Acum nu te mai bagă nimeni nici în mamă, nici în seamă, nici măcar gunoierii.

O, afişule electoral! Nici o flegmă partizană nu mai inciţi, nici o înjurătură apolitică, generalizatoare şi nici măcar vreo privire aruncată în treacăt şi cu scârba adecvată hârtiilor de pe străzi şi altor gunoaie nu se mai îndreaptă către tine, o, afişule electoral. Trecută e patima moale a campaniei electorale, când luceai tâmp cu minciuni de doi lei şi cu moima ţeapănă, în costum (Bubico, şezi mumos). Acum ai intrat în fundalul peisajului citadin tern şi cu sclipici, iar vremile te vor roade tot mai mult, până vei intra în compostul din care se formează solul trotuarelor, laolaltă cu afişe pentru şuşe cu alţi manelişti, cu pungi şi hârtii de la plăcinte înainte, cu coji de seminţe balcanice şi cu ciungă occidentală, cu scuipaţi cool şi în curând cu noroiul atotcuprinzător.

O, afişule electoral! Rezistă, fii tare, fii democratic, uninominal şi reciclabil, că imediat trec patru ani (cu criza asta, nici n-o să-i simţim – „time flies when you’re having fun”). Dacă nu vei putrezi în mâzga istoriei, atunci vei putea să te ridici iar din mizeria străzilor în mizeria politicii, prezentându-ne aceeaşi moimă ţeapănă în costum, cu acelaşi rânjet şi aceleaşi minciuni, eventual puţin decolorate. Da, putem. Am ales schimbarea. Am votat pentru stabilitate. Ei cu ei, noi cu voi. Arde-i pe corupţi. Ardealul e mintea. Împreună pentru Europa. Daţi-mi votul ca să vă iau banul. La vremuri noi, tot noi. Votul e la tine, potul e la mine. Multă UE.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Crystal on 11 Decembrie 2008 at 3:58 pm

    Ai votat cu unii ca sa nu iasa altii. Din pacate, previzibil, unii sau aliat cu altii. La ce te asteptai? Cum am mai incercat sa-ti explic, politicienii romani sunt din acelasi prost aluat. Din pacate lucrurile sunt mult mai grave decat cele pe care un vot (fie el si pseudo-uninominal) le poate solutiona. Ma tem ca-i beteaga toata societatea romaneasca. Ma simt mai bine de cand nu-mi mai pun nadejdea in nimic.

    Răspunde

  2. @Crystal: Iti raspund pe rand la tot. Alianta dintre unii si altii inca nu e parafata. Eu am pronosticat initial guvern minoritar.
    Nu toti candidatiii au fost din acelasi aluat (vezi exemple intr-un post anterior, daca vrei).
    Daca societatea e bolnava, solutia e sa ne mentinem sanatosi fiecare. Nu sa capitulam. „Actiunea e superioara inactiunii. E imposibil sa nu actionezi in vreun fel, fiind in viata”. „O lupta-i viata, deci te lupta, cu dragoste de ea, cu dor”.
    Deznadejdea e pacatul cel mai mare si care nu se iarta, pt ca e contra Sf Duh. Adica vrei sa pui stavila atotputerniciei lui Dzeu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: