Cherubini


Concertul de joi seara al corului şi orchestrei simfonice ale Filarmonicii de Stat din Oradea, desfăşurat în sala Enescu-Bartók, a prezentat două lucrări foarte diferite prin gradul de răspândire şi cunoaştere de către public. Sub bagheta tânărului dirijor Cristian Sandu au fost interpretate Concertul nr. 1 în re minor pentru pian şi orchestră op. 15 de Johannes Brahms (1833 – 1897), având-o ca solistă pe apreciata pianistă Dana Borşan, şi Requiem-ul în do minor de Luigi Cherubini (1760 – 1842). Corul Filarmonicii a fost pregătiti de Lászlóffy Zsolt.

Participarea Danei Borşan, unul dintre cei mai valoroşi virtuozi şi pedagogi români ai pianului, era o garanţie a unui act artistic de ţinută. Prestaţia sa i-a confirmat cu vigoare, strălucire şi sensibilitate renumele, per total probleme survenind doar în prima parte, când orchestra a fost cu mult sub nivelul de grandoare şi forţă necesitat de teribila temă primă (de altfel, solista a dominat de multe ori sonor orchestra pe parcursul acestei părţi), şi în coda finalului, unde se putea evita o uşoară fractură momentană în cursivitatea discursului. Deosebit de realizată a fost în schimb sublima parte lentă, unde şi dirijorul, urmat de orchestră, a contribuit inspirat la redarea emoţionantă şi sobră a acestei muzici spiritualizate, fără a cădea în capcanele romanţiozităţii altor versiuni prin adoptarea de tempo-uri prea relaxate (spre deosebire de cum s-a redat tema secundă din prima parte).

Cherubini e unul din acei compozitori consideraţi cândva foarte importanţi, dar asupra cărora aprecierea actuală s-a răcit mult, până aproape de neglijare. Stabilit la Paris, Cherubini s-a manifestat mai ales în operă şi muzica religioasă, domnind şi prin funcţiile sale oficiale de la Conservator asupra vieţii muzicale franceze (mai puţin în epoca lui Napoleon, care nu-l agrea). Formaţia sa clasică şi caracterul irascibil i-au atras ironiile mai tinerilor romantici, în frunte cu Berlioz, dar faptul că Beethoven îl considera cel mai mare compozitor contemporan şi că muzica lui Cherubini e una dintre influenţele pe care le-a asimilat şi le-a transfigurat geniul lui Beethoven ar putea să ne dea de gândit.

Requiem-ul în do minor de Cherubini e prima sa lucrare pe textul slujbei funebre romano-catolice şi a fost compus în 1816 pentru comemorarea regelui Franţei Ludovic al XVI-lea, executat de revoluţionari. Stilul lucrării e sobru şi consistent, fără excese lacrimogene sau teatrale, ceea ce explică de ce Beethoven îl luase ca model pentru proiectatul său Requiem. Ar fi fost nevoie însă de multă transfigurare pentru a infuza mai multe idei acestei substanţe muzicale destul de terne (cu excepţia începutului în crescendo din „Dies irae” şi a lui „Agnus Dei”). Dar publicul orădean l-a aplaudat generos, încălzit şi de prezentarea sa în memoria lui Avram Geoldeş şi a altor muzicieni orădeni. Detalii despre concert vor urma în revista „Familia”.

(Jurnal bihorean, 4 nov. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: