De ascultat la TV


„Am fost muzician, considerat bun de către cei buni şi nepriceput de către cei nepricepuţi. Numărul celor ce mă dispreţuiau fiind mai mare decât al celor ce mă apreciau, muzica mi-a adus puţină cinste şi multă povară” (Marc Antoine Charpentier).

Aţi văzut „Medeea” de Charpentier la Mezzo TV? Operă (în concert, pe o scenă întunecată, la Centrul pentru Muzică Barocă de la Versailles), barocul francez (care pe vremuri mă plictisea cumplit cu morga lui), Hervé Niquet dirijor, în rolul titular Stéphanie d’Oustrac. Charpentier e cel mai înregistrat compozitor din barocul francez, iar „Medeea” e una dintre capodoperele lui (unii zic că e cea mai bună „tragédie lyrique” din epocă). Dacă n-aţi văzut-o, poate aţi văzut una dintre cele mai tari scene, difuzată des tot de Mezzo TV în orele de umplutură cu „videoclipuri”: scena în care Medeea ameninţă cu răzbunare, secondată de trei demoni pe care i-a invocat cu vrăjile ei. Sigur că la curtea Regelui Soare nu vă puteţi aştepta la gălăgie şi turbare monstruoasă ca într-un horror, muzica are ca întotdeauna ţinuta aceea unică a secolelor de nobleţe, iar cea mai mică inflexiune, la care auditorul experimentat şi sensibil trebuie să fie atent ca s-o savureze, îi aduce o infinitate de nuanţe. Dar odată intrat în acest stil, fascinaţia lui e indescriptibilă.

Oricum nu vom auzi poate niciodată la Oradea acest repertoriu, din păcate sau din fericire, aşa că uitaţi-vă cu răbdare şi atenţie, fără idei preconcepute. Cel puţin scena asta, cântată de muzicieni de primă mână, e unul dintre multele momente unice ale artei sonore europene. Dar trebuie şi văzută, pentru poza uşor emfatică, în tradiţie barocă, pentru gesturile teatrale şi discrete în acelaşi timp şi pentru jocul fizionomiei prin care Stéphanie d’Oustrac umple hipnotic acea scenă mare şi întunecată. Adică nu numai că e tânără şi frumoasă, dar mai e şi o mare cântăreaţă şi are şi talent actoricesc. E prea de tot! Şi e de urmărit şi în alte producţii, de ex. în „Dido and Aeneas” de Purcell (lamento-ul final e un alt moment de magie muzicală supremă) şi în „Les Paladins” de Rameau, ambele dirijate de William Christie (tot pe Mezzo TV sau pe DVD).

Despre Hervé Niquet şi orchestra sa ce poţi să mai spui?
Asta e muzică, fraţilor! Nu e totul pierdut.

P. S. Zic unii că „Medeea” dirijată de Christie, cu Lorraine Hunt-Lieberson în rolul titular, e şi mai tare. Nu ştiu, dar pot confirma, cu umilele mele forţe, că Mrs. Lieberson a fost unică. Poate vorbim altă dată despre rolul ei magnific şi copleşitor, deşi secundar, în „Theodora” de Handel la Festivalul de la Glyndebourne în regia lui Peter Sellars (pentru cunoscători, „As with rosy steps the morn” şi altele).

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Crystal on 16 Octombrie 2008 at 1:11 pm

    Frumos scris, „mai că-mi vine să-mi las baltă toate interesele” şi să mă uit la Mezzo TV.

    Răspunde

  2. Posted by adriang on 16 Octombrie 2008 at 1:44 pm

    @Crystal: Pt. asa ceva chiar merita, din cand in cand. Ca sa nu mai zic de Lorraine Hunt… Sau de altii… Alta lume!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: