Marea Uniune Europeană


Ce faci când un client e nemulţumit de un produs? Îi dai unul mai bun? I-l repari? Nu, nici vorbă: îl mai întrebi o dată pe client dacă-i place. Şi încă o dată, şi încă o dată, până cedează nervos sau e forţat să-l accepte, în lipsă de altceva. Aşa gândesc mahării de la UE (organizaţie din care facem şi noi parte, chiar dacă pe noi ne interesează Elodia şi Steaua) în privinţa proiectului de Constituţie a Europei, respins prin referendum de poporul irlandez. În loc să analizeze ce nu e bun pentru locuitorii Europei în acel text şi să-l amelioreze, ei vor organiza un nou referendum în Irlanda, cu acelaşi subiect şi obiect.

Proiectul Constituţiei Europene, rebotezat recent Tratatul de la Lisabona, mai fusese respins prin referendum şi de francezi şi olandezi în 2005. Ca urmare, UE a decis să nu mai fie supus consultării populare, ci să fie aprobat doar de parlamentele statelor membre (numai în Irlanda, Constituţia ţării cerea expres supunerea lui la referendum). Pentru a intra în vigoare trebuie să fie aprobat în de toate cele 27 de ţări membre (până acum l-au aprobat 24, inclusiv România), de aceea votul negativ irlandez îi deranjează aşa de tare pe băieţi. Cum ar fi răspuns celelalte popoare europene dacă ar fi fost informate şi întrebate?

În primăvară, guvernul britanic al laburistului Gordon Brown a scăzut mult în popularitate pentru că a ratificat Tratatul doar în Parlament, fără a mai organiza referendumul pe care l-a promis în campania electorală (uite că se poate şi la ei, nu-s unici ai noştri). Într-un recent sondaj, peste 70 % dintre irlandezi se opun repetării referendumului, 67 % cred că „politicienii europeni nu respectă votul Irlandei”, iar 61 % spun că Irlanda n-ar trebui să se răzgândească nici dacă toate celelalte 26 de state UE ratifică Tratatul prin parlamente!
Prin această Constituţie, UE ar deveni un stat federativ, cu preşedinte ales doar de preşedinţii şi premierii statelor membre (se zvoneşte că va fi Tony Blair), cu ministru de externe (deja, practic, e Javier Solana), fără drept de veto al ţărilor membre pe probleme de ordine publică şi justiţie, cu adoptarea deciziilor prin vot majoritar (practic, al ţărilor celor mai mari), nu unanim ca până acum, cu introducerea pedepsei cu moartea în caz de dezordini sociale şi cu imunitate pe viaţă a funcţionarilor UE. Deci în loc să repare lipsa de transparenţă, tendinţele nedemocratice şi birocraţia UE, liderii ei nu ţin cont de voinţa europenilor, atât cât mai poate fi ea exprimată şi auzită.

Dacă, vorba unui clasic american, democraţia e guvernarea „cu poporul, de către popor şi pentru popor”, de ce îi încurcă pe liderii UE popoarele pe care ei cică le reprezintă? Pentru cine şi pentru ce lucrează ei de fapt? Ce democraţie mai e asta, în care se votează până iese ce vor ei? Ştiaţi că 80 de europarlamentari au protestat anul trecut în sala de şedinţe, cerând referendum în toate ţările UE asupra Tratatului şi acuzându-i pe oponenţii ideii că dispreţuiesc popoarele, aşa că au fost evacuaţi din sală? Asistăm la un neo-comunism aburitor cu sclipici de hipermarket, în care toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă, cu blugi şi filme comerciale? Ne interesează soarta şi identitatea noastră şi a urmaşilor noştri?

(Jurnal bihorean, 30 sept. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: