Idiocraţie


Într-o epocă a cool-ului, cultura şi inteligenţa sunt sechele impopulare, care te plasează automat în categoria de tocilar, depăşit, comunist etc. Într-o formă sau alta, tonul se dă de peste ocean, din patria democraţiei, spre care salivăm fără să ne întrebăm prin ce eforturi a ajuns aşa. Sondajele de opinie gata fabricată zic că tinerii americani sunt tot mai puţin interesaţi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, ci se ocupă mai mult de zona mondenă şi a jocurilor pe calculator, adică de fiţe şi lumi imaginare unde şi ultimul bou poate fi un şmecher sau un Lord Of Warcraft.

Cu sondajele astea, treaba e cine le comandă şi dă banii, adică în ce scop se fac. America face pe proasta, iar noi ne simţim bine, rupţi în fund, dar cu manele: vor ei să domine lumea, da-s proşti, dom’le, nu ca noi. Cică o treime din tinerii din SUA nu pot indica New York-ul sau Irakul pe hartă şi nu ştiu nimic despre Războiul de Secesiune. Au note foarte slabe la matematici, iar 35% dintre americani cred că voturile pentru concursul TV „American Idol” au tot atâta importanţă ca şi alegerile pentru Casa Albă (aici s-ar putea să nu fie chiar aşa de departe de adevăr).

Studiile arată că doi din cinci elevi americani nu pot să citească fluent un text, iar aproape o treime din tineri abandonează şcoala. În clasamentul pe naţiuni privind învăţământul superior, SUA sunt abia pe locul al 16-lea. Cică anul trecut, 44 % dintre americani n-au citit nici o carte, deşi e ţara progresului tehnologic, a universităţilor de elită şi a celor mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel. De la aceste vârfuri la masele care se închină la Oprah sau Justin Timberlake, distanţa e colosală. Dorinţa de a şti şi de a învăţa nu mai e la modă, spun sociologii americani, în America e un cult al prostiei, tehnologia menită să ne lărgească orizontul şi să ne îmbunătăţească bagajul de cunoştinţe are exact efectul invers.
Veniţi la noi, fraţilor de pe malul celălalt, să vedeţi binefacerile progresului şi vastitatea cunoştinţelor omului de pe stradă, francofon şi educat pe când se mai făcea carte sau acum, când nu mai e cenzură. Întrebaţi-l câte judeţe are România, ce implică integrarea ei în UE, cine e preşedinte, ce carte i-a plăcut cel mai mult, de ce există anotimpuri sau sărăcie. Uitaţi-vă la bâlciul anual numit bacalaureat, unde mai toţi copiază şi dau şpăgi. Uitaţi-vă pe străzi cum trece cocalarul cu maşina tunată din care bubuie manelele ca să-l vadă toţi fraierii, sau cum aruncăm gunoaie peste tot, nepăsători şi indignaţi: de ce nu face statul nimic, dom’le?

Moment publicitar. Celor care mai speră le recomand cu toată căldura filmul satiric „Idiocraţie” („Idiocracy”), de Mike Judge, creatorul, printre altele, al lui Beavis şi Butthead, chintesenţa adolescentului contemporan cretin. Filmul e o ucronie despre un viitor în care proştii (sau nesimţiţii, e totuna) ajung să se înmulţească mai mult decât cei educaţi şi cu bun simţ până îi elimină, iar societatea devine o caricatură monstruos de tragicomică a tendinţelor actuale de consumism, corporatism, birocraţie, înregimentare, incultură, divertisment abrutizant şi manipulare. Şi nu vă iluzionaţi că noi o să scăpăm fiindcă suntem cu o sută de ani în urmă. Diferenţa e că la noi e mai pe faţă.

(Jurnal bihorean, 5 aug. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: