Să trăiţi bine în UE


Azi voiam să povestim despre ceva drăguţ şi „super-ochei”, care ne interesează la maxim şi care ne e foarte util şi necesar, de exemplu pozele cu sânii Andreei Marin sau ce-a mai zis Becali despre Elodia (sau invers). Dar uite că nu ne iese, fiindcă într-un acces de sado-masochism o să vă întreb dacă aţi citit Tratatul de la Lisabona, proiectul de Constituţie al Uniunii Europene din care facem parte. Nu l-aţi citit, normal, cine ar avea răbdare să parcurgă stufosul text? Unii l-au răsfoit şi nu le-a plăcut, de exemplu irlandezii care l-au respins la referendum (sau francezii şi olandezii, care au respins versiunea anterioară). Că de-aia se ratifică acum doar în parlamentele statelor membre şi nu se mai convoacă referendumuri. Parlamentarii sunt mai puţini şi direct interesaţi.

Printre altele, se reintroduce pedeapsa cu moartea, odată ce Tratatul va intra în vigoare. Art. 6.1 al Tratatului zice că „Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 dec. 2000, adoptată la Strasbourg pe 12 dec. 2007, care va avea aceeaşi valoare legală ca şi Tratatele.” Până aici e bine, art. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale interzicând pedeapsa cu moartea în orice circumstanţe. Dar săpând un pic găsim că art. 52.3 al Cartei zice că prevederile ei sunt completate de cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (ECHR 1950), actualizată ulterior.
Iar art. 2 din ECHR 1950 prevede că „privarea de viaţă nu va fi considerată ca fiind în contradicţie cu acest articol atunci când rezultă din uzul absolut necesar al forţei: a) în apărarea oricărei persoane faţă de violenţa ilegală; b) pentru a întreprinde o arestare legală sau pentru a preveni evadarea unei persoane deţinute legal; c) în acţiuni întreprinse legal pentru a reprima o rebeliune sau insurecţie.” Mai departe: art. 2 din Al Şaselea Protocol Adiţional la ECHR (1983) zice că „un stat poate prevedea în legislaţia sa pedeapsa cu moartea referitor la fapte comise în timp de război sau de ameninţare iminentă a războiului; această pedeapsă va fi aplicată doar în cazurile prevăzute de lege şi conform prevederilor legale. Statul respectiv va comunica Secretarului General al Consiliului Europei prevederile relevante ale acelei legi.”

Aţi adormit? Să traducem şi să rezumăm: pedeapsa cu moartea e interzisă în UE, cu excepţia cazurilor de război, iminenţă de război sau pentru reprimarea legală a dezordinilor sociale şi a insurecţiilor. Când va fi ratificat de toate statele membre ale UE şi va intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona va avea prioritate asupra legislaţiei ţărilor membre, inclusiv România. Dar Constituţia României zice acum scurt şi fără excepţii: „Pedeapsa cu moartea este interzisă” (art. 23.3).
Dacă UE va deveni un stat federativ, după cum i-ar plăcea, cine şi cum va decide care sunt măsurile necesare şi neabuzive de luat într-o situaţie de dezordini sociale? Ce înseamnă pentru ei dezordine socială sau insurecţie? Protestele faţă de abuzurile de putere sau neacceptarea dispozitivelor individuale de identificare şi urmărire prin radiofrecvenţe (RFID), prevăzute pentru început în noua carte de identitate italiană, intră în categoria asta? Cine ne va feri de abuzuri?

(Jurnal bihorean, 29 iul. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: