Alba-neagra


Cică nişte senatori, cu mintea odihnită şi mult dedaţi auto-jertfirii pe altarul laic şi dezinteresat al binelui comun care nu-i lasă să doarmă nici în şedinţe, vor să cenzureze duios ştirile devenite un continuu viol de rude aruncate de pe bloc, pe care masa de manevră le înghite cu aviditatea morbidă a babelor de pe şanţ.

Cum nici şanţuri nu prea mai avem, decât gropi de dat cu capul, celebrul cuplu parlamentar ad hoc vrea ca la fiecare găină violată de unchiul ei să aflăm şi de o găină care a născut pui vii. Adică proporţia de ştiri negative, care ne deprimă, ne obişnuiesc cu sordidul şi violenţa, ne înrăiesc şi ne îndeamnă la noi performanţe de bârfă şi ură, să fie egală cu cea a ştirilor pozitive, care să ne întărească încrederea în capitalismul victorios, strâns uniţi în jurul partidului (care-o fi, sau de fapt e tot unul singur) şi al secretarului său general (poate fi şi colonel, că funcţia bate gradul).

Dar ce e pozitiv şi ce e negativ în realitate? Înţelepţii ne-ar putea spune că nu e nimic pe lume complet alb sau complet negru, iar totul e relativ în afară de absolut. Dar nu ne spun, ne mai lasă o ţâră să fierbem în legile şi moravurile noastre de turmă tâmpită de alţii şi de noi înşine (se pare că a început să ne placă). „La iarbă verde-i foarte bine, depinde însă pentru cine”, cum cugeta firul de iarbă păscut de un miel într-o veche fabulă a tov. Aurel Baranga (ce lecturi am, de mă sperii singur).
De exemplu, o ştire cu parlamentari care dorm în timp ce se dezbat, chipurile, proiectele de legi, e pozitivă sau negativă? E pozitivă, fiindcă în timpul ăsta nu fură. Nu toţi fură, fireşte (vorba lui Năstase), ci rarele, foarte rarele, inexistentele excepţii. Dar dacă fură alţii pentru ei şi în timp ce ei dorm? Dintr-o dată redactarea de ştiri devine foarte absconsă, dacă nu chiar „absconcsă” (e de sconcs). Cam pute, adică.
Legendele transmise din moşi-strămoşi, de când presa era presă, fac aluzii cum că ştirea e relatarea unui fapt, deci nu e comentată partizan şi nu i se atribuie sensuri de aprobat sau de dezaprobat de către înghiţitorii ei. Contează totuşi ce fapte alegem din realitate şi ce realitate construim din imaginea lor virtuală şi tristă în batistă (că e cu lacrimi, v-aţi prins). Zicea o veche vorbă: cine are gălbenare vede totul în galben (cu varianta pozitivă: pentru cei puri, totul e pur).

Deci, cum noi trăim la televizor, prin televizor şi (unii, „vedetele”, adică ăia daţi la televizor în afara ştirilor de la ora cinci) pentru televizor, ni se dau linguriţe de realitate filtrată de profunde, perseverente, culte şi, ce s-o mai lungim, inteligente reporteriţe. De-acum probabil vor fi câte una dulce, una amară (linguriţele, că realitatea e grea, dar dură, iar despre reporteriţe, ce să mai vorbim, că ar trebui să dăm în compensaţie ceva pozitiv).
Se poate însă şi mai bine: numai ştiri despre împliniri măreţe, chiar şi când ele nu există, ca să ne scârbim şi de alea care mai există, ca pe vremea foştilor tovarăşi, actualii domni. Sau ca ziarul numai cu ştiri pozitive imaginat de Lorelai Gilmore (la mişto, că ea are umor, cât e ea de personaj): numai despre căţeluşi, pisicuţe şi iepuraşi. Fără zoofili, măcar până vor fi recunoscuţi ca minoritate sexuală.

(Jurnal bihorean, 9 iul. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: