Mahmureala post-electorală


Dacă tot ne-am trezit, măcar aparent, din euforia, indolenţa sau turbarea electorală (după caz), să ne uităm un pic ce ni s-a întâmplat. Ne-am întors în timp, oameni buni, suntem în 1990! Nu vă era dor de o campanie şi de alegeri ca-n vremurile romantice post-revoluţionare, cu înjurături, bătăi, fraude, buletine de vot în plus, cumpărări de voturi, morţi care votează sau cer urna mobilă, atacuri la persoană şi analişti plictisitori la televizor? Ce-i drept, am mai progresat faţă de începuturile tinerei noastre democraţii originale: acum umblă şi caii şi câinii cu mesaje electorale în coadă.

De fapt, de ce e nevoie de campanie electorală? Care e rostul alegerilor, mai ales dacă votăm candidaţii tot în funcţie de lăţimea zâmbetului sau de neruşinarea sloganurilor electorale? Credeţi că miliardarii care îşi arată din patru în patru ani cefele groase pe la televizor declarând că nu pot dormi noaptea de grija noastră chiar vor face ceva pentru noi sau în locul nostru şi că singura condiţie pentru asta e să-i votăm? Unii au fost în funcţii şi tot n-au făcut. Deci? „Câteodată se spune că omului nu i se poate încredinţa guvernarea asupra lui însuşi, spunea Thomas Jefferson. I se poate deci încredinţa guvernarea asupra altora? Sau am găsit îngeri în chip de regi să-l guverneze? Lăsaţi istoria să răspundă la această întrebare.”
Miza alegerilor locale e împărţirea banilor mai mult sau mai puţin europeni. E ca şi cu sportul de performanţă: câţiva, deja plini de bani, concurează în teren pe sume exorbitante şi cu metode mai mult sau mai puţin sportive, iar noi, gloata, facem burţi de bere în tribune sau în faţa televizorului agitându-ne ca nişte proşti pentru câştigurile lor. Săracele nane de la ţară sau atotştiutorii maneloizi de la oraş votează doctrine politice, proiecte şi strategii? Vorba lui Jefferson: „Democratia nu e altceva decât domnia gloatei, unde 51 de procente dintre oameni pot lua drepturile celorlate 49.”

Dacă imaginea şi popularitatea contează şi se votează emoţional, de ce să nu-i punem pe Mutu, Guţă sau Alina Plugaru? Sau, dacă tot a ieşit primarul previzibil (faţă de care aşteptările sunt uriaşe, dar asta-i altă poveste), putem fantaza şi să ne-o închipuim pe Angelina Jolie primarul Oradiei. Mişto? Bineînţeles, aş vota-o pe mai slab cotata în sondaje Lauren Graham şi v-aş putea explica de ce e mai frumoasă, mai talentată şi mai devreme acasă, dar cine ar asculta? Aşa e şi în realitate: când nu se votează cu capul, ci cu alt organ, rezultatele sunt pe măsură şi suntem conduşi de obicei tot de foşti activişti comunişti sau de partide provenite din PCR, infiltrate de securişti hârşiţi în arta manipulării. Dar poate ne place… Şi după aia ne văităm: tot ăia-s la putere, se fură, e dezordine, n-avem ce face. Nu-i mai comod aşa?
„Cine îi va guverna pe guvernatori? Pe o singură forţă ne putem baza pentru a păstra guvernatorii oneşti şi aceasta este poporul însuşi. Numai oamenii, dacă sunt bine informaţi, sunt capabili să prevină corupţia puterii şi să restaureze naţiunea pe cursul ei firesc în caz că deviază” (Jefferson). Adică democraţia nu e pentru profitori, hoţi, legume şi manipulatori, ci pentru oameni responsabili, civilizaţi, demni şi corect informaţi.

(Jurnal bihorean, 5 iun. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: