Aniversarea Corului Filarmonicii


Corul Filarmonicii de Stat din Oradea şi-a celebrat cei zece ani de la înfiinţare printr-un concert a cappella susţinut joi seara în sala Enescu-Bartók sub conducerea tânărului dirijor Lászlóffy Zsolt. Oferind un program din cele mai diverse zone stilistice, printre care şi o primă audiţie, ansamblul a cucerit binemeritate aplauze din partea publicului ce a ocupat din păcate doar jumătate din sală.

În deschidere s-a citit un mesaj din partea lui Romeo Rîmbu, dirijorul permanent al orchestrei simfonice a Filarmonicii şi unul din cei ce au depus eforturi pentru înfiinţarea unui cor al Filarmonicii. În mesaj s-a remarcat evocarea unor premise de ordin practic ce au facilitat înfiinţarea corului ca ansamblu permanent în cadrul instituţiei muzicale orădene: existenţa unui cor de cameră („Camerata Felix”) şi înfiinţarea Facultăţii de Muzică (ambele conduse atunci de Avram Geoldeş). Acum, trecerea la normă întreagă în cadrul Filarmonicii e de bun augur pentru continuarea abordării cu tot mai mult profesionalism a celui mai divers repertoriu vocal-simfonic.

Concertul aniversar a oferit interpretări ale unor piese corale a cappella (sau cu acompaniament de pian asigurat de Radó Judit): cântări ortodoxe tradiţionale („Hristos a înviat” de Al. Podoleanu şi G. Musicescu), lucrări religioase moderne şi post-moderne (în primă audiţie şi dirijat de autor, cromatizatul „Tatăl nostru” de Ovidiu Iloc, unul din tenorii corului, precum şi „Eli, Eli” de Deák-Bardos György), madrigale renascentiste („O, che splendor” de Palestrina, „Io mi son giovinetta” de Monteverdi şi „Sweet Honey-sucking Bees” de J. Wilbye), armonizări de „negro spirituals” („Deep River” şi „Rock-a Ma Soul”), „Patru cântece populare slovace” de Bartók, precum şi cunoscute miniaturi corale româneşti prelucrând melodii sau moduri folclorice („De jale din Apuseni” de V. Timaru, „Răsunet de la Crişana” de I. Vidu, „Ţigăneasca” de A. Bena, „Nunta ţărănească” şi Suita bihoreană nr. 1 de Jarda, „Chindia” de Al. Paşcanu şi, ca bis, „Sârba pe loc” de Gh. Danga).

Solo-urile unora dintre aceste piese au fost interpretate de Daniela Camelia Babos, Cristina Rusu, Ancuţa Pop, Nicolae Bejan şi Ovidiu Niculaş. E discutabilă perpetuarea interpretării de madrigale renascentiste de către coruri, fie ele şi de cameră, ştiut fiind că aceste lucrări erau destinate unor ansambluri ocazionale de câteva persoane. Dar, deşi vocile bărbăteşti mai pot fi întărite, de apreciat sunt faţă de anii trecuţi sporirea omogenităţii de sunet a corului orădean şi paleta repertorială şi dinamică extinse, atingându-se mai ales în a doua parte a programului şi efecte de forţă, surprinzătoare poate pentru unii din partea unui cor de dimensiuni medii spre mici (44 de persoane).

(Jurnal bihorean, 27 mai 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: