Libertate şi pentru căţei


Cică FMI a cam dat de fundul sacului, fiindcă mai puţine state apelează la creditele lui condiţionate de aplicarea unor politici neo-liberale ale căror rezultate sunt mai nou controversate de unii. Aşa că la FMI se fac reduceri şi restructurări şi se vând câteva sute de tone de aur din rezerva proprie în căutare de lichidităţi, adică exact ce le recomanda ţărilor din lumea a treia pe care le convingea să le împrumute. Deci neo-liberalismul nu e calea garantată spre prosperitate în orice condiţii şi cu orice preţ?

Cică America e în pragul crizei economice: piaţa imobiliară e în recesiune, oamenii îşi plătesc tot mai greu creditele, iar băncile, care au aprobat uşor împrumuturi cu nemiluita, le iau casele şi le vând. Bulgărele ipotecar american ameninţă şi pieţele bancare europene, din cauza lipsei de reglementare sau a regulilor prea permisive, zic unii. Specialişti ca George Soros, celebrul miliardar îmbogăţit prin speculaţii de bursă, spun că e nevoie acum de un control mai ferm al pieţei libere, care şi-ar fi arătat limitele şi nu se poate regla singură, cum ne închipuiam până acum. Deci cade toată propaganda liberului schimb, iar până şi un produs tipic al capitalismului ca Soros lansează idei etatiste, adică pentru un control sporit asupra economiei?

Media ne sperie cu ştiri despre o iminentă criză alimentară mondială, preţurile alimentelor devin tot mai greu suportabile, iar recoltele scad. Suntem într-adevăr prea mulţi, cum speculau Malthus şi alţii ca el, care privesc omenirea ca pe propria turmă? Cine o va hrăni sau, dacă chiar nu se mai poate, cine şi cum o va împuţina cu vreun miliard de capete, cum estimează unii, ca să se egalizeze cererea cu oferta? În realitate, hrană există pe planetă, dar e risipită de „Nordul” bogat, fieful liberului schimb, în detrimentul „Sudului” sărac.
Analiştii propun raţionalizări şi reglementări la nivel mondial prin intermediul comunităţii internaţionale, care să ofere ajutoare populaţiei îndobitocite de foame şi sărăcie, sau să mai pună frână economiei de piaţă şi liberului schimb. Oare controlul şi limitarea să fie unica soluţie, delegarea răspunderii şi a iniţiativei individuale a fiecăruia către nişte organisme invizibile, compuse din birocraţi imuni? După căderea comunismului, care ignora realităţile economice, economia de piaţă nu ne-a adus brusc prosperitate, decât tot companiilor occidentale care au cumpărat ce s-a putut pe aici pe preţuri de nimic.

Acum câţiva ani, analiştii perorau că statul nu trebuie să dea ajutoare marilor întreprinderi româneşti, „găurilor negre” rămase din comunism, ci să lase piaţa liberă. Acum, acelaşi stat acordă ajutoare lui Renault la Piteşti şi lui Ford la Craiova, nu cumva să se supere şi să se mute de aici cu investiţia, mană cerească şi panaceu economic. Iar noul paternalism, emanaţie a câtorva centre de putere internaţionale, face casă bună cu aşteptarea tătucului Godot care ne va rezolva toate problemele, aşteptare în care suntem şi noi maeştri după decenii de comunizare, că ne scuteşte de a gândi, de a simţi, de a crede, de a vrea şi de a face ceva pentru noi. Noi votăm doar, lasă să facă „ei”. Ei nu fac în locul nostru, evident, iar noi doar mârâim, nimic nou sub soare.

(Jurnal bihorean, 20 mai 2008)

Anunțuri

One response to this post.

  1. wow, ai scris foarte misto, super tare site-ul tau! Totusi, se poate si mai bine 😛

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: