Stradivarius – a auzi sau a asculta


Singura vioară „Stradivarius” din România a ajuns vineri seara şi la Oradea. Ca parte a turneului naţional de promovare a instrumentului, violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Horia Mihail au susţinut un concert cameral în sala Enescu-Bartók a Filarmonicii de Stat.
Valorosul instrument, realizat în 1702 de celebrul lutier italian Antonio Stradivari (1644–1737) şi supranumit în zilele noastre „Elder-Voicu”, a fost cumpărat de stat în 1956 de la A. W. Lukens pentru uzul marelui violonist Ion Voicu (1923–1997). După o dispută cu urmaşii acestuia, mai ales cu fiul său Mădălin, care a abandonat muzica pentru o carieră politică desfăşurată mai mult ca invitat la diverse talk-show-uri TV, Ministerul Culturii a atribuit prin concurs folosinţa viorii (clasată în patrimoniul cultural naţional la categoria tezaur) valorosului violonist Alexandru Tomescu, pe o perioadă de cinci ani.
Oradea e al şaselea dintre cele 15 oraşe ale turneului, iar reflectarea în presa locală a acestui adevărat eveniment a fost aproape sporadică. Oameni care prin felul în care au scris demonstrează că n-au fost la concert (şi nici la prea multe altele) au copiat câteva fraze din caietul program. Unii nici n-au citit atent cele două variante de program care se cântă pe parcursul turneului, relatând astfel eronat compozitorii interpretaţi. Pentru cei care estimează totul în bani sunt mai interesante valoarea de asigurare a viorii şi reclama cum că ar fi unul din cele zece instrumente de acest fel din lume încă funcţionale (în total se cunosc 166 de viori, 13 viole, 63 de violoncele, 2 chitare, o harfă şi 2 mandoline).
Programul prezentat cu adevărat la Oradea a cuprins Sonata în Si bemol major pentru pian şi vioară KV 378 de Mozart, Sonata nr. 4 în la minor pentru pian şi vioară op. 23 de Beethoven, Introducere şi Rondo capriccioso op. 28 de Saint-Saëns, precum şi două compoziţii de Paganini: „Dansul vrăjitoarelor” op. 8 şi Variaţiuni pe o temă din opera „Moise” de Rossini. Tonul viorii Elder-Voicu e într-adevăr superb, clar, distinct, nelipsit nici de adâncime şi culoare, dar combinaţia dintre acest instrument de epocă şi modernul pian Bösendorfer al Filarmonicii, cu tonul lui masiv şi încărcat, pare cam nelalocul ei în lucrările clasice.
Mai ales că interpreţii, muzicieni de primă mână de altfel, nici n-au prea încercat să redea stilul şi spiritul incisiv, sobru şi luminos al lui Mozart şi Beethoven. Vibrato-ul romanţios generalizat pe toate sunetele cât de cât mai lungi (chiar şi pe acordurile de acompaniament cu duble coarde, în sonata beethoveniană) s-a potrivit mai bine patosului romantic al piesei lui Saint-Saëns. Iar virtuozitatea „imposibilă” din lucrările lui Paganini i-a atras meritate aplauze şi ovaţii lui Alexandru Tomescu, impresia generală a concertului rămânând cea a unei seri excepţionale. Detalii vor urma în revista „Familia”.

(Jurnal bihorean, 22 apr. 2008)

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Mi-a placut dizertatia dumneavoastra, domnule Gagiu, totusi, la partea cu: „n-au incercat sa redea…spiritul incisiv, sobru şi luminos al lui Mozart şi Beethoven” sunt un pic in ceata, termenii untilizati de dumneavoastra nu numai ca sunt evazivi dar imi par folositi asa, la cantar!

    Mozart, in general, si in termeni filozofici vorbind, este cat se poate de jovial, iar in termeni muzicali, forma clasica are un caracter dansant, deci nu are cum sa fie sobru!

    Sper ca nu v-am vexat, stiu ca sunteti un om intelept.

    Răspunde

  2. Posted by adriang on 23 Aprilie 2008 at 1:20 am

    Maria Ta, am fost intr-adevar cam evaziv in pasajul citat fiindca spatiul nu permitea aici analizarea stilisticii clasicismului. Daca citi-vei Familia, vedea-vei acolo ca ma refer la lucruri cat se poate de concrete. Dar atentie, asa cum nici eu n-am reusit sa rezum estetica clasicismului in 3 cuvinte, nici Mozart nu poate fi redus la unul singur („jovial”). Iar formele clasice provin din dansuri, dar nu sunt neaparat dansante. Va urma mai pe larg si, sper, mai clar, in Familia, ca de obicei.
    A, si nu sunt intelept. Ma mir doar ca mai citeste cineva cronici (nu dizertatii, rogu-va) de-astea.

    Răspunde

  3. Eram mai mult curios cum si daca raspundeti provocarii, de acord cu dumneavoastra, toata stima!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: