Reţeta succesului


Sir Alex Ferguson e de 22 de ani managerul sportiv al clubului de fotbal Manchester United, unul dintre cele mai mari din lume. De 22 de ani! La noi cum e? Şi nu e vorba doar de sport, căci el e una din oglinzile societăţii în general. Gata, aici s-ar putea încheia acest text, dar pentru că unii mai au nevoie de concluzii, să ne avântăm totuşi în truisme şi analogii.

E vorba despre continuitate, răbdare şi competenţă. Şi Ceauşescu a fost în fruntea statului 24 de ani, dar ce rezultate a avut? Însă fostul atacant Ferguson a câştigat mai multe trofee decât orice alt manager britanic, i-a condus pe United în peste o mie de meciuri şi e considerat printre cei mai buni manageri din fotbalul mondial. De remarcat că unul din principiile lui Ferguson e că nici un jucător nu e mai important decât clubul, iar această disciplină severă, pe care a impus-o şi celor mai mari vedete ale fotbalului, gen Beckham sau van Nistelrooy, e considerată drept una dintre cheile succesului său. În primul an din mandatul lui, el a urcat echipa pe locul 11 în campionatul intern, în anul următor pe locul doi, dar din cauza rezultatelor oscilante presa şi suporterii i-au cerut demisia în al treilea an de mandat.

Totuşi, nu a fost dat afară. Iar în anul următor a câştigat Cupa Angliei, calificându-se în Cupa Cupelor şi câştigând-o, deşi în campionat a terminat sezonul pe locul 13. În 1993, abia la şapte ani de la numirea în funcţie, a câştigat şi campionatul englez, după 26 de ani de la precedenta performanţă similară a clubului. Nescutit de critici pentru unele decizii ale sale, inclusiv promovarea în primul 11 a unor tineri ca Beckham şi Scholes, Ferguson şi-a continuat munca grea prin care a adus lui United, printre altele, câştigarea campionatului de nouă ori, cinci Cupe ale Angliei, câştigarea Ligii Campionilor, Cupa Intercontinentală, Cupa Cupelor şi Supercupa Europei.

Ce să înţelegem noi de aici? Că directorii clubului au avut răbdare ani de zile, n-au tăiat şi n-au spânzurat după câteva ratări ale obiectivelor propuse, cum e obiceiul pe la noi? Că i-au lăsat mână liberă omului de meserie, nu i-au încălcat competenţele, nu i-au făcut echipa, nu i-au adus alţi jucători decât a cerut şi l-au susţinut mereu, pentru că scopul comun era binele clubului? Dacă vi se pare că fotbalul e un subiect derizoriu, gândiţi-vă că e şi el o manifestare omenească şi reflectă societatea la fel ca oricare alt domeniu al ei.

Capitalismul nostru de junglă ne-a adus facultăţi de management ca ciupercile după ploaie, dar şi manageri care îşi sabotează propriile firme şi al căror scop imediat e propria bunăstare, iar după ei potopul. Tot în capitalismul pe care-l idealizăm uneori au apărut şi excrescenţe ce au făcut posibile legile lui Murphy, dintre care una zice aşa: cine ştie să facă, face, cine nu ştie să facă, îi învaţă pe alţii, iar cine nu ştie nici să facă, nici să înveţe, îi conduce. Lucrurile astea trebuiesc spuse, altfel tăcerea e pactizare cu domnia arbitrarului. Când se depune praful, încerci să-l ştergi, nu întorci privirea. Deşi fiecare om e unic, una din lozincile cinice ale omului nou, cel făcut din fiţe şi lipsit de experienţă, pretinde că nimeni nu e de neînlocuit. Explicaţi-i asta lui Sir Alex.

(Jurnal bihorean, 25 martie 2008)

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by optmartie on 28 Martie 2008 at 12:05 am

    draga adi, ca sa ti-o zic asa ca la noi la tzara, esti miez. mi-a placut aluzia subtila la adresa hogleriana. nu ca ochiul din mordor ar fi o vedeta, da noa…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: