Cu vigoare despre romantism


Anunţat iniţial drept Festival Brahms (în acest caz un concert cu program dedicat integral creaţiei marelui compozitor german), concertul simfonic de joi seara al orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat din Oradea a suferit o modificare de ultim moment. Din cauza îmbolnăvirii solistului anunţat, cunoscutul pianist maghiar Jandó Jenő, acesta a fost înlocuit în ultima clipă cu un confrate tânăr, dar nu mai puţin talentat, Bogányi Gergely, care a oferit, în locul Concertului nr. 2 de Brahms, Concertul nr. 1 în si bemol minor op. 23 (1875) de Piotr Ilici Ceaikovski.

Apreciatul pianist, care a mai fost oaspete al podiumului de concert orădean şi se arată foarte în largul lui în repertoriul romantic, a oferit o interpretare impetuoasă şi impecabilă tehnic a celebrei lucrări, accentuând, când era cazul, şi latura sentimentală a lui Ceaikovski. După începerea studiilor muzicale în ţara natală, Bogányi Gergely s-a stabilit în Finlanda şi s-a perfecţionat în continuare şi în SUA. Câştigător a numeroase premii şi distincţii internaţionale, prezenţă activă în concerte simfonice şi recitaluri camerale în Europa şi SUA, el numără printre profesorii săi mari pianişti ca Dmitri Başkirov, Schiff András sau Fischer Annie.

În semn de omagiu aniversar faţă de împlinirea în 2008 a 175 de ani de la naşterea lui Johannes Brahms, Filarmonica a programat în actuala stagiune toate cele patru simfonii ale acestuia. De această dată s-a cântat Simfonia a III-a în Fa major op. 90 (1883), una dintre capodoperele simfonice ale acestui mare compozitor romantic dominat de puternica nostalgie şi cunoaştere a clasicismului şi care, din păcate, a scris atât de puţin pentru orchestră.

La pupitrul dirijoral s-a aflat alt invitat din Ungaria, Ligeti András, laureat al Premiului Kossuth, care a infuzat vigoare remarcabilă acestei lucrări prea des prezentată dezlânat şi romanţios. Ţinând cont de formaţia şi spiritul clasic al lui Brahms, dirijorul a evitat sentimentalismele, a impus crescendo-uri şi accente alteori ignorate şi a construit sonorităţi orchestrale în general echilibrate şi solide. Dar principalul merit al acestei versiuni interpretative survine din alegerea judicioasă a tempo-urilor, vivacitatea lor evitând capcanele tărăgănării fade în care cad alţi interpreţi.

De remarcat şi obţinerea unui pianissimo adevărat, la un moment dat în partea a doua, deşi din păcate a fost singurul, conform tendinţei dominante pe la noi. Nici coda lentă şi transfigurată a finalului, unică în felul ei în marile simfonii clasic-romantice, n-a mai beneficiat de o astfel de sonoritate rafinată. Per total, însă, a fost un concert viguros şi plin de trăire tinerească, fapt îmbucurător şi de dorit inclusiv în legătură cu creaţia lui Brahms.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: