Azi mie, mâine ţie


Am ajuns s-o vedem şi pe asta: îi trimitem pe nemţi în şomaj. Indirect, desigur, prin intermediari, cum se fac de mii de ani adevăratele mânării, dar tot e ceva. Adică Nokia (o fi reclamă dacă îi pomenesc numele?) îşi închide fabrica de telefoane mobile de la Bochum ca s-o redeschidă la Jucu, în judeţul Cluj, că e mult mai ieftină mâna de lucru în Thailanda Europei. Ca de obicei, acesta e principalul nostru atu economic, pe lângă terenuri, păduri şi ce clădiri or mai fi rămas nerevendicate.

Ce ghinion pe bieţii nemţi! Oare cum va rezista economia Germaniei la acest şoc? Li se închide o fabrică! Aş propune să le dăm celor 2.000 de proaspăt şomeri de la Bochum salarii compensatorii ca pe vremea lui Ciorbea. Trebuie să ne recompensăm cumva pentru halul în care profităm de înapoierea în care îi azvârle lăcomia glacialilor finlandezi, mai ales că nu mai suntem nici la începutul anilor 1990, când nemţii voiau să-şi aducă deşeurile toxice pe la Sibiu. Ghinion, băieţi, ne-aţi vrut în UE, acum suportaţi consecinţele.

Nemţii se agită şi propun ca răzbunare boicotarea mărcii Nokia, ca şi cum lumea ar începe şi s-ar termina cu ei. Nimeni nu merită investiţii, nimeni nu merită locuri de muncă, nicăieri nu se pot fabrica telefoane mobile Nokia decât la Bochum. Atâta generozitate şi spirit comunitar european sunt chiar emoţionante. Asta înseamnă integrarea noastră în UE: un nou plan Valev (pentru cine nu ştie ce era asta, URSS destinase fiecărei ţări socialiste domenii şi grade diferite de dezvoltare a economiei). Vedeţi că oamenii sunt în fond la fel peste tot, că şi în Germania trei secole de regim cazon şi educaţie severă se duc ca un fum imediat ce li se ia ceva, cât de puţin, din păpica de sub nas?

Jürgen Ruttgers, premierul landului Renania de Nord – Westfalia, se ambalează cam aşa: „Nu se poate ca aceiaşi oameni care au fost evidenţiaţi în toată lumea şi au primit recompense pentru calitatea producţiei, acum să fie trimişi în şomaj. Aceasta e capriciu şi lăcomie de profit exagerată. În nici un loc din lume nu mai pot oamenii să fie siguri de locul lor de muncă, dacă Nokia nu îşi schimbă cursul acum”. Dincolo de lăcomia reală a marilor trusturi, finalul acestei lamentaţii ministeriale e chiar înduioşător: adică mai aproape dinţii decât părinţii. Sigur că Germania e de mult locomotiva economică şi culturală a Europei, dar de ce n-ar fi loc pentru toţi sub soare?

La carnavalul din Köln s-a lansat cu mari ovaţii şi un cântec anti-Nokia, din ale cărui cuvinte rizibile merită redate câteva doar ca să ne amintim de vechea vorbă evreiască: azi mie, mâine ţie. „Ce poţi face, aşa, singur,/ Să te uiţi doar, neajutorat,/ Cum stau aceia (şomerii – n. n.) pe stradă?/ Nu trebuie să fim deloc aşa singuri./ Haideţi, de la Nokia în veci nu mai cumpăraţi!/ Ultimul rest de mândrie/ Nu vă lăsăm să ni-l luaţi.”
Le-am putea propune noilor şomeri din Bochum să se recalifice şi să vină ca instalatori, zidari sau baby-sitteri în România, că ai noştri sunt prin Italia şi Spania. Dar să nu fim răutăcioşi, mai ales că, după cum merg treburile, în câţiva ani o să facem şi noi cântece de-astea când cine ştie ce concern internaţional îşi va muta reprezentanţa şi activităţile din România în China sau Kazahstan.

(Jurnal bihorean, 12 februarie 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: